Page 82 - DINCOLO DE REAL
P. 82

DINCOLO DE REAL – vol. 2-


            Ne reamintesc că suntem parte din aceeași țesătură divină,
            Unde umanul și animalul dansează într-un echilibru
            perfect,
            Un vals veșnic în lumina lunii, unde adevărurile noastre se
            destramă și se refac.
            Îmi văd reflecția în ochii lor, ca un lup ce se privește în
            oglinda unui lac liniștit,
            Găsind acolo nu doar omul, ci și fiarele ce mișună în
            sângele meu,
            Un murmur tainic, un cântec al pădurii ce reverberează
            prin secole,
            Ecouri ale unei comunicări tacite între inimile noastre și ale
            lor.
            În această simbioză a ființelor noastre, găsim esența vieții,
            Un filon de aur ascuns adânc în măruntaiele realității,
            Unde fiecare atingere, fiecare șoaptă, este o frântură a
            universului,
            Un cod secret ce dezvăluie că suntem mai mult decât ceea
            ce părem,
            Două entități dansând într-un întuneric magic, ținându-se
            strâns de marginile unui vis comun.
            Ne reamintesc de vârfurile munților pe care le-am
            escaladat,
            De câmpiile pe care le-am traversat, urmărind stelele,
            Căci în fiecare femeie există un univers nespus, un atlas de
            emoții necunoscute,
            Și în fiecare bărbat care privește în acei ochi, se trezește
            fiara,
                                                                                              81
   77   78   79   80   81   82   83   84   85   86   87