Page 86 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

O explozie de lumină, emoție și viață în mijlocul unei tăceri
glaciare,
Inima mea, acest mic motor al universului meu
Refuză să creadă că totul este doar un moment trecător.
Nu este corect, zice ea, să fim aduși în existență doar pentru
a dispărea,
Să ardem atât de intens, doar pentru a ne stinge în uitare,
Fiecare clipă în care respirăm, simțim și iubim trebuie să
însemne mai mult,
Un fir de lumină în țesătura timpului ce nu poate fi ignorat.
Pe marginea abisului, privesc în întunericul ce m-a
precedat,
Și în cel ce mă va urma, și totuși, găsesc consolare în inima
mea,
Acest sanctuar al speranței nesfârșite,
Fiecare bătaie un testament al existenței mele trecătoare și
totuși veșnice.
În fluxul conștiinței, mă pierd și mă regăsesc,
Ca o navă navigând pe valurile timpului,
Neștiind dacă sunt doar un vis într-un cosmos capricios
Sau dacă sunt, cu adevărat, firul ce leagă trecutul și
viitorul,
Un martor al însăși eternității.
Și astfel, pe această cale melancolică a introspecției,
Îmi împleticesc gândurile cu fire de metafore și mister,
Într-o odisee interstelară a sufletului meu,
Unde inima îmi spune că există un adevăr mai mare decât
neantul,
85