Page 85 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 76

Ești, deodată, spre uimirea ta, după ce eoni întregi nu ai
fost,
Și după o clipă, vei dispărea din nou în neantul eternității.
„Nu este posibil,” spune inima...
În fluxul conștiinței, mă scufund în adâncurile existenței,
Unde timpul și spațiul devin un nisip ce curge nesfârșit,
O clepsidră a cosmosului, marcând trecerea noastră
efemeră
Din nonexistență în viață și înapoi în tăcerea infinită.
Privind cerul înstelat, simt cum fiecare stea îmi șoptește un
secret vechi,
Un adevăr despre cicluri nesfârșite, începuturi și sfârșituri,
Dar inima mea refuză să accepte alde această realitate rece
și distantă,
Bătăile sale, precum valurile unei mări eterne, îmi strigă că
există mai mult.
De fiecare dată când mă gândesc la infinitatea în care am
fost
Și infinitatea în care voi pleca, mă simt prins între două
lumi,
Un punct microscopic într-un univers ce dansează în
eternitate,
Dar inima mea spune: „Există ceva mai profund.”
Vezi tu, această scurtă clipă pe pământ este un foc de
artificii
În bezna unui cosmos tăcut,
84