Page 89 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 77

Dragostea ta pentru mine se citea în ochii tăi,
Dar oare nu era doar reflecția mea, privind înlăuntrul
meu?
Simfonia privirii tale, un labirint de iluzii și realități
intersectate,
Un joc de umbre și lumini unde inimile noastre se întâlneau
în tăcere.
Oglinda luminii adâncită în irisele tale, un poem
neterminat,
Împăturit în sângele timpului, ce curge prin venele
sufletului,
Fiecare sclipire, o stea pierdută în constelația
necunoscutului,
Privirea ta, o enigmă, un portal spre abisul dorințelor mele.
În fluxul conștiinței, mă regăsesc dansând pe marginea
acestui vis,
Unde granițele realității se dizolvă într-un ocean infinit,
Privind în ochii tăi, am crezut că văd dragostea ta,
Dar m-am pierdut în propriul meu reflex, un spectru al
cuvintelor nespuse.
Dragostea ta, un val ce mi-a inundat sufletul,
Dar acest val să fie doar umbra unui adânc strigăt intern,
Să fie reală acea emoție sau doar o proiecție a dorințelor
mele neîmblânzite?
În ochii tăi, căutam un adevăr etern, dar găseam doar
reflexia mea,
88