Page 92 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

În melancolia acestor ființe, găsim o noblețe
necomparabilă,
Ochii lor văd dincolo de aparențe, în acea frângere a
luminii unde realul se întâlnește cu imaginarul,
Arcadele viitorului se deschid și se închid, topește în fața
privirii lor,
O privire ce pătrunde prin vălul timpului și spațiului,
Adânc într-un abis ce cuprinde toate răspunsurile pierdute.
Unii au fost împinși în acest destin, fără a-și alege drumul,
Precum păsările ce cad în plasele invizibile ale sorții,
Acum sunt spectre în societatea modernă, ocolite și uitate,
Ca amintirile dintr-un vis lăsat să se stingă înainte de zorii
zilei.
Să fie aceste ființe oglinda unui adevăr mai înalt?
Sau doar umbre într-un teatru al absurdității umane?
Știu că este ceva în ochii lor, o flacără calmă, dar nesfârșit
de puternică,
Un foc perpetuu al înțelegerii, al cunoașterii,
Care nu se lasă capturat în cuvinte simple sau acte de
rutină.
În fiecare dintre ei, lumina și întunericul dansează într-un
echilibru precar,
Un vals al stelelor și tăcerii, o lume fără margini sau reguli
clare.
Sunt poeți în exil, filosofi ai umbrelor
Suflete ce-și poartă visele în tăcerea inimii,
Ignorate de zgomotele cotidiene, nevăzute de ochii orbi ai
mulțimii.
91