Page 95 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 79

Știu că am murit înainte—
odată în noiembrie, odată în iunie.
Cât de straniu să aleg iar iunie,
atât de concret cu sânii verzi și burțile verzi...
Orașul Iași nu se va deranja.
Noaptea, liliecii vor bate în copaci,
știind totul,
văzând ce au simțit toată ziua.
În noiembrie, am murit ca frunzele bătrâne ce se desprind
de ramurile uscate,
căzând în liniștea crepusculară, un fel de pace de sfârșit,
cu fiecare suflu de vânt, am simțit cum destinul se
destramă,
ca o haină veche, purtată prea mult, acum ruptă și
aruncată.
Totul părea să se stingă în ceața dimineții, unde lumina
palidă abia spunea povestea zilei anterioare.
Iașiul înghițit în tăcere, un oraș somnoros cufundat în
propria umbră.
Dar iunie... oh, iunie! Reîntoarcerea a fost diferită,
ca un somn ușor în miezul după-amiezii, când razele
soarelui pătrund prin fereastra deschisă,
și totul e dezvăluit într-o lumină orbitoare și crudă.
Pereții din Iași par să îmbrace haina verii, cu verdele lor
burtă stimulând simțurile.
Am murit din nou sub același cer, dar cu o melodie diferită,
94