Page 96 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

liliecii ce străbat noaptea, bătând aripile într-un ritm
cunoscut doar de ei.
Cum de-am ales din nou iunie? E un mister în aceste
alegeri,
să mor sub aceeași aliniere a stelelor, sub același cer
înflorit.
Orașul Iași, în apogeul verii, mi-a simțit prezența
dispărută, dar nu a spus nimic,
doar liliecii șuierându-și povestea printre copaci,
cunoștința lor bătându-și joc de taina mea.
Am murit înainte, îmi amintesc încă odată,
odată în noiembrie, odată în iunie,
renasc din propria cenușă, într-un ciclu veșnic și totuși
schimbător,
ca frunzele ce se rostogolesc spre țărână, doar pentru a se
ridica din nou în vârful ramurilor primăvara.
Și orașul Iași, labirint de visuri și nostalgii,
nu bagă de seamă, dar nici nu uită,
sub cerul albăstrui cu norii plăpânzi,
liliecii se rotesc ca umbrele trecutului, știind totul,
văzând adevărul unei vieți între umbre și lumini.
Așa că murind din nou, alegând iunie, simt acea trăire
efemeră,
sângele verde curgând prin venele orașului,
în timpul nopții, când nimicul devine totul și timpul se
oprește.
Încercările mele își găsesc sfârșitul sub lumina lunii,
liliecii îmi veghează somnul etern,
95