Page 101 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 81

Râuri de gânduri curg prin mintea mea, ca vise pierdute în
oceanul nesfârșit al amintirilor,
Așternând noaptea peste inima mea, căutând răspunsuri
printre stele căzătoare,
Plecat dintr-un „acasă” pe care l-am numit astfel toată
viața, călătoresc prin vastele tărâmuri ale existenței,
Pentru a crea un cămin pe care l-am dorit mereu, trebuie
să părăsesc ceea ce am crezut că e "acasă".
Trecutul mă urmărește ca o umbră nocturnă, șoaptele sale
întunecate mă ademenesc în labirintul confuziilor,
Dar pașii mei căutători mă conduc dincolo de granițele
familiei și habitudinii,
Spre tărâmuri necunoscute, unde fiecare frunză căzută
poartă promisiunea unui nou început.
Căutările mele se-ntind în zare, acolo unde culorile
crepusculului se topesc în auroră.
Să găsesc lucrurile ce-mi aparțin, trebuie să le descopăr, să
le aşez cărămidă cu cărămidă,
Din fragmente de vise spulberate şi speranţe fragile
reconstruiesc identitatea mea,
Fiecare pas mă poartă spre un alt univers, un alt colț uitat
al sinelui,
Între dorinţa de a fi eu însumi şi nevoia de a mă reconstrui,
în fiecare răsărit renaște o nouă primăvară.
Sub cerul vast, plin de constelaţii pierdute, fragmentele
mele împrăștiate,
100