Page 103 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 82

Sunt parte din haosul ce m-a găsit odată, împreună
împletit,
Fiecare fragment al sufletului cu care am avut șansa să
comunic,
Fiecare piele pe care am atins-o, la întâmplare, purtată de
vise,
Toate acestea m-au făcut ceea ce sunt, un memento al
câștigurilor și pierderilor de pe drum.
Încă sunt în bucăți, ancorat în rămășițele amintirilor,
Încă sunt acea persoană de acum ani, când am pierdut
vedere cine trebuia să fiu.
Mă împiedic și cad, doar pentru a ateriza în buclele
împletiturilor mele,
Doar pentru a o lua de la capăt, reluând destinul.
În reflexia haosului, microni de sticlă spartă reflectă un
univers,
Un dans efemer de lumini și umbre, o magie întunecată,
Acolo unde fiecare bătaie de aripă de fluture este un ecou,
Sunt eu, pierdut în labirintul amintirilor, căutând un fir
roșu ce conducă la sol.
Șoaptele trecutului mă veghează, adieri mângâietoare în
noaptea profundă,
Fiecare atingere a fost un vis frânt, o poveste de melancolie
ascunsă.
În fluxul conștiinței, traversez mări de durere și extaz,

102