Page 105 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 83

Sinele meu adevărat rătăcește prin alte tărâmuri,
Departe de viața mea, invizibil, umblă neîncetat, eliberat de
poveri.
În oceane de vise și stele sclipitoare se naște,
Unde nici o clipă din prezent nu-l înlănțuiește.
Pe câmpuri de auroră boreală, pașii mei se topesc în vânt,
Rătăcind ca o frunză într-un dans de lumină astrală,
În adâncul pădurilor de amintiri fără margini,
Eu sunt șoapta, pierdută în ecouri de vise străvechi.
Niciodată legat de acest tărâm efemer,
Sinele meu se varsă în ape de stele, unde totul e mai ușor.
O lume de cristaline clarități și ceruri turbulente,
Încărcată de mistere și lumini calde de astre fremătătoare.
Sufletul meu adevărat călătorește prin vise de smarald și
abis,
Fiecare bătaie de aripă cântă o baladă de alb și negru topit.
În oceanul timpului, mă regăsesc mereu,
Într-un dans nesfârșit de trăiri, pierdut în zări necunoscute.
În paginile tăcerii, gândurile curg ca mierea,
Un flux al conștiinței infinite își găsește calea.
Călător în universuri paralele unde timpul stă în loc,
Acolo, sinele meu se recunoaște într-un foc mistic.
Luminile se destramă în umbre ce plouă cu argint licărind,
Fiecare clipă este o stea ce naște altă realitate, un nou
anotimp.
Mă întâlnesc pe mine în visuri ancestrale, în adieri eterne,
104