Page 102 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Se recompun, formează o hartă a căutărilor mele – un
cămin nou probează pe însuși cerul,
Pentru mine, acest cămin e un sanctuar de vise, un refugiu
construit din dorințe plămădite din cenușa trecutului.
Dacă nu o voi face pentru mine, cine va crea acest univers
magic?
Din fiecare cădere, urc din nou, ca un Phoenix renăscut din
propria cenușă,
Brațele mele se-ntind către stele, asamblând fragmente
pierdute de vise,
Cu fiecare nota de melancolie și euforie, țes un cântec etern
de regăsire și reconstrucție,
Într-un dans de umbră și lumină, mă modelez,
reconfigurându-mă pe mine însumi.
O casă pe care am dorit-o dintotdeauna, o comoară
pierdută în labirintul destinului,
O casă care strigă numele meu în liniștea nopții, mă
cheamă să o alcătuiesc pe mine însumi,
Îmbrățișez haosul, râurile de gânduri și visuri, căci în ele
îmi găsesc sursa de creație,
Și astfel, într-o magie melancolică, îmi urmez drumul,
prefăcând umbrele în lumină,
Într-o casă veşnic dorită, acolo unde orizontul inimii mele
călătoreşte spre infinit.

101