Page 104 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Mă regăsesc, destrămându-mă și recompunându-mă, într-
un dans etern.
Sunt fărâme de stele căzătoare, împrăștiate pe cerul
amintirilor,
Lumini ce palpită, pulsând cu magia rătăcită a celor ce-am
fost.
Acolo, în întunericul cosmic al sinelui meu frământat,
Se țese tapiseria destinului, cu fire de dorință și regrete
înfășurate.
Oceane de renegări și împăcări mă cuprind,
În fiecare cădere, găsesc o nouă cale de a urca, de a renaște.
Sub constelații de visuri spulberate, mă reconstruiesc,
Sunt acea ființă eternă, împletită cu firul haosului ce mă
modelează.
În liniștea solitudinii, aud ecouri de șoapte uitate,
Un recital de suflete pierdute, povestind epopei
fantomatice.
Îmi recompun sinele din rămășițele acelor amintiri,
Învăț din ele să zbor, din nou, pe aripi de speranțe eterne.
Fiecare cicatrice, o hartă a călătoriei mele,
Fiecare eșec, un pas înainte în labirintul destinului.
Mă ridic din cenușă, un phoenix cu aripi de umbre și
lumină,
Îmbrățișând haosul, devenind întreg, într-un univers de
magie melancolică.

103