Page 109 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 85

Într-o lume de nuanțe ce curg, mâinile mele pătate cu
valuri de rubin,
O tapiserie de durere și sacrificiu, în suferință mă scufund.
Prin umbrele disperării, iubirea adevărată s-a ivit,
Un dar al agoniei, un vis din curaj înnobilat.
Din solul sufletului meu, rădăcinile pasiunii s-au înfipt
adânc,
Am dat tot, esența mea, pentru o iubire atât de pură.
În ecoul bătăilor neobosite ale inimii mele,
Realitatea a înflorit, ca o floare într-un pământ mistuitor.
Flacăra mea poate pâlpâi, suflul vieții în suspine trecătoare,
Dar răsplata așteptării, iubirea ce nu pălește.
Nu am dușmani vizibili de înfruntat, dar o promisiune
sfântă de apărat,
În această călătorie de rubin, transcendent devin prin ceea
ce am câștigat.
O, Doamne, martor la puterea din venele mele,
O simfonie de sacrificiu, unde iubirea rămâne.
În ecoul pașilor mei pe această cărare umbrită,
Sunt un testament al dansului etern cu sângele închis.
În oceanul amintirilor, visând la fâșii de eternitate,
Fiecare strop de sânge, o povară și o binecuvântare.
În curgerea roșie, firul speranței mele se țese,
O poveste de iubire, printre umbre și rostiri șoptite.
Printre norii melancoliei, gândurile mele plutesc fierbinți,
Un dans al umbrelor, un vals în amurgul profan.
108