Page 110 - DINCOLO DE REAL
P. 110
DINCOLO DE REAL – vol. 2-
Luminile se desfac ca stelele căzătoare în abisul fără sfârșit,
Iubirea mea, eternă, rămâne ca un vis infinit.
O tapiserie de durere, dar și de speranță infinită,
Am jertfit totul pentru ea, dar inima mea nu renunță.
În fluxul conștiinței mele, iubirea își află rostul,
În odiseea mea rubinie, cuprins de magie, iubirea țese
rostul.
109