Page 103 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 185

In lumea umbrelor lungi și a luminii șubrede,
unde fiecare pas, fiecare șoaptă aruncă reverberații în abis,
creatorii iluziilor, țesători de vise,
conduc masele cu harul lor viclean și strălucitor.
Filosofii, politicienii, artiștii,
scriitorii de cuvinte vrăjite, religioșii în mantii de mister
își dădeau mâna, împărțind sforile invizibile care mișcau
marionetele din noroi și oase.
În spatele cortinei, adevărul ca un poem aspru și neumbrit,
nebăgat în seamă, cânta ritmuri fantomatice.
Cine mai ascultă azi cântecul cocoșului care vestește zorii,
când noi toți suntem îmbătați de cântecele sirene ale nopții?
Spiritul poetic, solitar și alungat,
plânge sub cerul deschis, albastru și nemărginire,
colectând lacrimile stelelor, povești neauzite, doruri
neîmplinite.
Dar inimile noastre caută alinare, nu adevăr,
și au preferat poveștile frumoase și plăcute
în locul adevărului usturător, spus doar de cei puțini și
înțelepți.
Acei poeți, pierduți în labirinturi de metafore și simfonii de
gânduri,
deschid ferestre către lumi pe care nimeni nu vrea să le
vadă.
Dar cine mai are curajul să privească în întuneric,

102