Page 97 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 133

Sub strălucirea enigmatică a amurgului,
Unde umbrele se topesc în țesătura existenței,
Mă găsesc prins în gânduri nesfârșite,
Șoapte ale conștiinței ondulând ca valurile,
Reflectând la vieți de cercuri obișnuite,
Rotindu-se în bucle de scopuri neînsemnate,
Un dans tragic al sufletelor ce urmăresc visuri efemere,
Neștiind de pierderea profundă din rutina lor.
De-ar putea cineva descifra groaza ascunsă acolo,
Să vadă dincolo de preocupările triviale ce le consumă
zilele,
Ar înțelege magnitudinea renunțărilor lor,
Povara viselor amânate,
Focul nestins al potențialului pierdut în vântul timpului.
În labirintul minții, gândurile își sapă căi ca râurile,
Reflectând asupra legilor generale, lanțurile invizibile ce ne
leagă,
Privind viețile legate în bucle transei,
Văzând erodarea lentă și tăcută a spiritului,
O diminuare graduală a luminii ce odată strălucea
puternic.
Ce contează pentru un suflet prins în închisoarea
monotoniei,
Condamnat la moartea lentă a existenței neîmplinite,
Decât să se elibereze, să spargă iluzia, să atingă infinitul,
Nimic altceva nu poartă gravitatea acestui scop -
96