Page 96 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Hrănind esența umanității mele.
În curenții nopții, purtat de vânturi,
De mărturisiri din inimă,
Îmbrățișez frumusețea în lacrimi,
Căci în vulnerabilitatea brută, culorile adevărate
strălucesc.
Mai strălucitoare decât stelele, mai adânci decât vidul,
Cânt baladele iubirii nespuse,
Trasez dorul meu în praf de stele,
Alegând conexiunea în locul detașării reci.
Viața măsurată nu prin linii istețe,
Ci prin căldura îmbrățișării, eliberarea lacrimii,
Momente de adevărată conexiune, de a vedea și a fi văzut.
Așa că dansez în lumina blândă a lunii,
O siluetă împotriva culorilor palide ale amurgului,
Mișcări ce mărturisesc experiențe umane,
O călătorie cosmică celebrată în grație și dor.
Știind că a fi vulnerabil înseamnă a fi viu,
Simțind că ești împletit cu țesătura cosmosului,
În simfonia existenței, aleg pasiunea,
Un acord de dor în locul refrenului detașării.
Tapiseria vibrantă a vieții ne leagă cu fire
De iubire și durere, delicate și puternice,
Îmbrățișând dansul magic, melancolic,
Lăsând în urmă o lumină trecătoare,
O amintire fragilă în vastele ceruri.

95