Page 95 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 182

Sub vraja amurgului sclipitor,
Unde umbrele se întind ca șoaptele,
Eliberez iubirile și întristările omenești,
Lăsându-le să curgă neîmpiedicate.
Viața, o tapiserie de bucurii trecătoare,
Țesută cu fire de dureri efemere,
Fiecare fibră pulsând cu esență.
La răscrucea rațiunii și inimii,
Prins între scutul cinismului
Și tandra vulnerabilitate a simțirilor autentice,
Mai bine să îmbrățișez dragostea nebună
Decât să pier învăluit în armura rece a istețimii.
În adânca îmbrățișare a nopții,
Unde stelele spun secrete vechi,
Mă văd în dansul cosmic,
Carne legată de spirit prin gravități duale.
Lasă vânturile pasiunii să mă ridice sus,
Lasă valurile dezamăgirii să se prăbușească,
Căci a simți înseamnă a trăi cu adevărat,
Fiecare durere, o amintire a capacității de a iubi.
Sub cerul nesfârșit,
Sub simfonia tăcută a stelelor,
Renunț la prefăcătorie și pășesc desculț
Prin grădina emoțiilor mele.
Fiecare pas, o amprentă pe sufletul meu,
Unde bucuria înflorește și durerea prinde rădăcini adânci,
94