Page 18 - Revista Vitrina cu Oglinzi - nr. 4

REPORTAJE

Vasilica Grigoras - „Români, treziți-vă!”

Aş porni în acest demers literar de la definiţia din dicţionarul explicativ al limbii

române a cuvântului „unire”, de la înţelesul, conţinutul său.

UNIRE înseamnă, printre altele, asamblare, îmbinare, alipire, reunire, armonie,

concordie... Încercând un exerciţiu de observaţie şi interpretare a ceea ce se întâmplă astăzi cu

fiecare dintre noi, în jurul nostru, în ţară şi în lume, îmi îngădui să spun că „unirea” este „rara

avis”, deci, pe cale de dispariţie, iar termenul ar trebui să se regăsească doar în dicţionarele de

arhaisme. Sigur, că exagerez, însă, astfel doresc să trag un semnal de alarmă asupra unei stări

de fapt, înainte de a se ajunge la o limită greu de ajustat și îndreptat.

Și s-o luăm metodic. Cred că fiecare observă din ce în ce mai des și mai mult că, parcă

ceva nu este în ordine cu noi înşine, ca indivizi, oameni cu toate rolurile pe care le îndeplinim

(soţ/soţie, părinte, copil, om al muncii...) Noi nu mai suntem în armonie cu noi înşine, sufletul

parcă nu mai are aceeaşi rezonanţă cu mintea şi trupul. În aceeaşi măsură, avem diferende mai

mari sau mai mici cu cei din jurul nostru, avem întotdeauna ceva de împărţit cu cei de lângă

noi ori de mai departe. Judecăm pe mulţi, clamăm şi atribuim injurii, deşi la vedere afişăm o

mină binevoitoare, care nu este altceva decât o mască plină de un rânjet, acel „profesional

smile” care se promovează în vest.

În aşa-zisa democraţie, politica ne-a învrăjbit şi mai tare. Începând din cele mai mici

cătune şi sate, oraşe, până la nivelul întregii ţări şi pe tot mapamondul între oameni există

discordie. Şi cred că există o explicaţie simplă. S-a răsturnat scara de valori, banul fiind

valoarea supremă şi aşa cum spune românul: „Banul este ochiul dracului”. Şi dacă ni-l dorim