Page 39 - Vitrina cu oglinzi - numarul 5
P. 39

Atunci noi, la fugă, băieţi, mai dihai decât la popa Oşlobanu…

                      - Dar bun pocinog a mai fost ş-aista, zicem noi, oprindu-ne în răscrucile drumului din
               mijlocul satului, aproape de biserică. Încă una-două de-aiestea, şi ne scot oamenii din sat afară, ca
               pe nişte lăieşi. Mai bine să mergem la culcare. Şi după ce ne arvonim noi şi pe la anul, cu jurământ
               să umblăm tot împreună, ne-am despărţit unul de altul, răbigiţi de frig şi hămisiţi de foame; şi hai
               fiecare pe la casa cui ne are, că mai bine-i pare. Şi iaca aşa ne-a fost umblarea cu plugul în anul
               acela.


                                                     Plugul




                      În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu
               Plugul - străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, a
               ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Urarea de pluguşor este de fapt
               un adevărat poem care deschide cu har, recurgând la elemente fabuloase, toate muncile agricole.
               Obiceiul contribuie la veselia generală a sărbătorilor de Anul Nou, colorând desfăşurarea acestei
               sărbători cu acele elemente care ilustrează una din principalele ocupaţii ale poporului nostru -
               agricultura.

                                                                                      http://www.cimec.ro



                                              25 Decembrie




                      Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost
               ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi
               nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a
               arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit
               într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus căci El va mântui
               poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul
               prin proorocul care zice: Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui
               Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa
               precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea
               Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus”.

                      Cel care, în ascultare şi smerenie, se apropie de Domnul Iisus Hristos nu va mai dori
               niciodată să se despartă de El. Prima încercare pentru un ostaş din oastea lui Hristos este lucrarea
               în ascultare şi smerenie.

                      Lumea cea nouă, zidirea cea nouă, omul cel nou: toate au început cu ascultare şi smerenie.
               Lumea cea veche a călcat peste ascultarea de Dumnezeu şi peste smerenia faţă de El şi prin aceasta
               a stricat podul care lega pământul de cer. Materialele duhovniceşti pentru reconstruirea acestui
               pod sunt, înainte de toate, ascultarea şi smerenia.

                      Cât timp Adam era bogat în ascultare şi smerenie, nu era cu putinţă să faci deosebirea între
               duhul său şi Duhul lui Dumnezeu, între voia şi gândurile sale şi cele ale lui Dumnezeu. El simţea,
   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44