Page 34 - Vitrina cu oglinzi - numarul 5

S-o pun la crucea rece când ne vom revedea.

Îmi las dorul să poarte prin amintiri aleanul

Nemaivoind nimic, îmi e destul un vis
Ce l-am trăit de mică, acolo între dealuri,

Când Tu o milostivă te închinai la Paraclis.

Ninge

de Burnea Stefania

Ninsoarea a venit așa deodată,

s-a așezat pe ce-adusese toamna

să ne plimbe-n ceață gândul,

s-a așezat în straturi plănuind să facă

puțină ordine-n adâncul sumbru.

De ce-a găsit i-au înghețat și pașii,

îi simt cum mi se-așază-n cale reci,

îi pipăi pe pământu-nfiorat obrajii,

și văd prin geam cum ochii-i plâng în țurțuri
când lângă foc se spun povești.

E iarnă, iarna ceea-n care gândul

ni se afundă-n marea de nămeți

și clipa e deodată mai înceată,
adună tot și-apoi se cuibărește lent

în loc ascuns bătătorit în nopți de toamnă,

în loc statornic, pândit de-al vremilor torent.

Tot ninge-afară, ninge-ncontinu