Page 31 - UNIREA - Nr 10

10
Veronica Balaj

Alăturat, într-o icoană veche, Sfântul Gheorghe,
cu sabia în mână, apăra parcă această amintire deve-
nită document de viaţă.
Medalia am văzut-o de zeci şi zeci de ori. În
copilărie îmi imaginam că fusese zidită acolo, în stânga
peretelui, din camera cu birou şi hârtii vechi ale buni-
cului din partea mamei.
Medalia era păstrată ca o moştenire de valoare
a bunicului meu, pe care nu mi-l puteam închipui decât
cu o puşcă în mână, plin de noroi, într-o tranşee,
frânt de oboseală, cu frica morţii în spate, purtată ca
pe o gamelă plină ochi cu un lichid otrăvitor, turnat
de hoaşca în negru şi din care, vai de bietul soldat,
dacă s-ar fi vărsat asupră-i vreun strop.
În mrejele vârstei dintru început, cuvântul Mă-
răşti ÎNSEMNA CEVA FOARTE MARE. Mără-
şeşti însemna ceva şi mai mare. Fără contur exact.
Îmi strecurase însă un sentiment de teamă, dar şi de
mândria că eu moştenesc un tablou important, foarte
important, din moment ce fusese plasat lângă icoana
Sfântului Gheorghe şi nu era niciodată mutat în altă
parte a casei.
Ochean întors despre acele momente trăite de străbunicul meu, ape-
Pentru că nu am avut prilejul să mi se fi povestit

- mărturii de pe front lez la câteva mărturii scrise în vremea respectivă:

PLECAREA PE FRONT
în documente şi simţiri (Mărturia ofierului de rezervă C. Sandu Aldea,

publicată în “Luceafărul”, revistă de literatură şi artă,
Între miile şi miile de pagini dedicate războiului Bucureşti, 1919, pag. 28 şi următoarele)
care a dus la Marea Unire, ce şi câtă însemnătate
poate avea o amintire? “Mobilizaţii îşi iau cu urale năprasnice ră-
Şi totuşi, voi începe cu aceasta, întrucât, istoricii mas bun... Sunt mii de oameni care stau tescuiţi
şi cărţile de istorie sunt publice, iar eu risc o notă de prin vagoane şi pe platforme, înghesuiţi pe acope-
evocare a marelui eveniment, cu inserţie emoţională. rişurile vagoanelor, încleştaţi roi pe scări, călări
În toate secvenţele care urmează. pe tampoane, cocoţaţi pe cuşcile frânarilor, spân-
Mai atârnă încă în memoria mea imaginea unui zuraţi de cine ştie ce belciug; şi totuşi, sute de
document înrămat. Medalia ORDINUL MILI- mobilizaţi rămân în gară obidiţi că trenul pleacă
TAR, nu mai ştiu clasa, dar continua cu precizarea: fără ei... Din fiecare gară se urcă în tren alţi mo-
Acordat Sergentului Victor Filimon, în luptele bilizaţi. Te miri unde mai încap. Unii au venit cu
de la Mărăşti, Mărăşeşti. căruţele până la gară. Mă uit bine la ei. Sunt dârji,
Rama tabloului, pentru că devenise un tablou, cu feţele întunecate, îşi iau rămas bun de la cei
între celelalte din camera cu iz de vetuste, mă gân- dragi, dau mâna cu fiecare, dar fără nici o la-
deam în sinea mea că trebuie să fi fost tăiată din lemnul crimă.”
puştii pe care o purtase înaintaşul meu ca pe o a treia Apoi, peste o vreme, martorul ocular no-
sa mână. Era în ton cu maroniul cernelii. tează:”După amiază vine la grupul nostru un vechi
31