Page 34 - UNIREA - Nr 10
P. 34

10
              Adriana Weimer




                                                                    Poeziile Adrianei Weimer depăşesc timpul
                                          Sufletul stelei       şi spaţiul, acestea fiind legate printr-o atitu-
                                                                dine unică: dăruirea. Poezia Adrianei Weimer
                                                                este a unei trăiri înălţate până la puritate prin-
                                              E  legea
                                                                tr-o iubire amintind,  în mare măsură, şi de
                                            universului
                                                                Luceafărul eminescian. Tematica abordată în
                                               în noi
                                                                volumul de poezie Lumină de stea oscilează
                                           şi în lucruri,
                                                                între universul stelar şi frământările terestre
                                                                trăite de poeta Adriana Weimer. În versurile ei
                                             în  iubirea
                                                                se ascunde un foc aprins, de vitalitate sublimă,
                                              noastră
                                                                un foc care măreşte taina. În universul poetei
                                           e mai presus         întâlnim o împletire de destine, un transfer
                                            ca-n orice.         salvator între viaţă şi moarte. Atmosfera apare
                                                                mult mai încărcată de mister, decât în volumele
                                             Deschide           ei precedente. Întrebările şi problemele poetei
                                           sufletul  stelei     nu zbuciumă, ci limpezesc apele şi furtunile
                                              să  intre         pe cale să se nască în suflete.
                                              lumina !              Pentru Adriana Weimer, cosmosul şi na-
                                                                tura au o religiozitate, poeta clădindu-şi aici
               Centenarul Marii Uniri (1918–2018)               templul meditaţiei sale. O profuziune de sim-
                                                                boluri explică şi traduc problematica omului
                         Centenarul Marii  Uniri                modern: zbuciumul continuu, solitudinea, se-
                           – un AN cât 100 ! –                  tea de cunoaştere, nevoia sacrificiului. În diver-
                          Sărbătoare în  spirit,                genţa modalităţilor poetice ale volumului exis-
                          regăsindu-ne-n  neam                  tă două coordonate: prima are în vedere un-
                          şi în suflet  românesc,               ghiul investigaţiei poetice, care este comutat
                         oriunde în lume am fi.                 din lumea stelară spre propria existenţă; în al
                           Gând lângă gând,                     doilea rând, evoluează spre o concentrare a
                             trăire cu trăire,                  limbajului, fie într-o expresie mai concisă, fie
                                în UNIRE                        în simboluri mitologice şi mitologizante.
                             rescriem  istoria,                                                  Hans Dama
                           rescriem un VEAC !
                                                                   Consideraţii critice şi poezii din volumul de
                            Izvor viitorului                         poezie Lumină de stea, Editura Eikon,
                                                                  Bucureşti, 2018, semnat de Adriana Weimer
                             Să fie acest timp
                         – ce va deveni istorie –
                             izvor  viitorului,                                Spre albastru
                         profunzime mereului  ?
                                                                               Mi-e tot mai lin
                                                                            urcatul spre  albastru,
                              Praf de stele
                                                                                  spre cerul
                                Clepsidră                                           stelei
                                 timpului                                         celei de zi
                                  voi  fi                                    şi a celei de noapte.
                             şi  praf de stele                                 Atât de aproape,
                                voi  curge                                     atât de  departe
                                 spre  voi.                                         voi fi !
                                                             34
   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39