Page 32 - UNIREA - Nr 10

prieten al meu, locotentul Atanasiu din Reg. 38 10
infanterie... Până la venirea ordinului care să hotă-
rască odată şi cu noi într-un fel, facem instrucţie
şi la tunuri şi cu arma. Printre soldaţii vărsaţi
aici, sunt unii care au servit la cavalerie, alţii la
artile-rie de câmp, alţii la pompieri... Toţi aceştia În ziua de 9 iulie, la vremea prânzului, când
trebu-iesc deprinşi să se servească şi de armă şi soarele ardea dogoritor şi ei {subl. n.: germanii} se
de gurile de foc”... trăseseră la umbră, tunuri din poziţiile româneşti înce-
„Piciorul drept mi s-a umflat şi nu mai pot pură să bubuie. Nemţii zâmbiră, spunând, fleacuri!
încălţa cizma. Merg cu piciorul stâng în cizmă şi Se cutremura pământul şi gemea văzduhul. Noaptea
cu dreptul în pantof. Sunt bun de fotografiat. Pe se părea că sute de guri de vulcan scuipă foc înspre
la orele unu din noapte au sosit nişte telegrame stele; şi muzica fioroasă a proiectilelor sfâşia atmos-
cifrate extraurgente, din pricina cărora au venit fera cu acorduri felurite.
la batalion prin fierul nopţii, dl. lt. colonel
Lupaşcu şi căpitanul Iliescu. Medicii Rosman şi Pe-aici nu se trece!
Creţu vin la baterie spre a inocula oamenii cu ser
mixt. Apoi... cei inoculaţi stau la repaus 48 de „Două zile şi două nopţi a ţinut acest iad.
ore. S-au împrăştiat prin şanţul interior, pe glacis, În noaptea de luni spre marţi, artileria a desăvâr-
pe şanţul exterior şi unii din ei gem avan. Pe seară, şit opera”, scrie rememorând căpitanul: „Unde era
sergentul Preda se plânge de durere de cap şi valea mai oablă, îşi făceau scări cu lopata şi se
ameţeală. ...Tri-mit în sat după lapte. Spre căţărau. Marţi, în zori de ziuă, la ora 4, ...coloane-
dimineaţă, flăcăul meu se înviorează.” le de infanterie porniră. Nemţii nu mai răspunseră
Mărăşti, până la 11 iulie, când poziţia inamică cu tir, crezând că e vorba iarăşi de o păcăleală”.
a fost ruptă de armata noastră: (pag. 94). Nu-i mai putea opri nimic pe soldaţii noştri.
„Unul dintre primii noştri răniţi, maiorul
”Nemţii ...credeau că aicea au să hălădu-
iască până la încheierea păcii... (pag.90), mărtu- Bereşteanu, fiind adus la dr. francez, Champoni-
risea un gospodar din Câmpurile, sat din apropie- ere, era palid şi slăbit, dar tot mai bolborosea
rea Mărăştilor. Pentru oştenii germani se organi- ceva: „Ce spune? Ce spune?”, întreba medicul.
zau serbări, se bea vin aduseseră şi o instalaţie Zice că de-acum poate muri liniştit. Batalionul
pentru fabricarea de limonadă. Voie bună şi sigu- lui s-a purtat vrednic”.
ranţă”. “Satul Mărăşti, aşezat deasupra unor Alte cuvinte grele cât neuitarea:
râpe oable, DOMINA LINIILE FRONTULUI
NOS-TRU. Sătenii fuseseră evacuaţi. Germanii
ame-najaseră locuri pentru muniţii cu toată Generalul comandant al diviziei : „Ce-ai păţit
pricepe-rea... Legate prin reţele telefonice puteau măi, Stănică? N-am păit nimic, dom’ general! E
fi izolate prin uşi de sârmă ghimpată care cădeau bine. Am căzut pentru ţară”. “— Aloo! Ce este,
de sus în jos ca nişte capcane”. „În stânga satului, locotenent Hancea? Te-atacă două compănii?...
privind spre liniile noastre, ...erau {subl. n.} o serie ţin-te bine, băiete, să nu dai un pas înapoi! (Citat
de re-dute tari, cu adăposturi blindate şi şanţuri din acelaşi volum, pag.101).
întor-tocheate. Înaintea redutelor şi între ele, “Căpitanul G., din Regimentul 8 infanterie,
regiuni de reţele de sârmă ghimpată dispuse ca este somat să se retragă, batalionul său fiind ata-
un labirint din care nu puteau ieşi decât cei care cat din spate. „Consemnul meu e să lupt pe aceas-
le cunosc. Toate rovinele şi vălugile erau flancate tă poziţie până la ultimul om!”, răspunde el. „Nu
de mitra-liere cu dibăcie aşezate. Ei spuneau că mă retrag fără un ordin scris!”. Se întoarse către
<poate să vină şi dracul, că ei nu se tem>!”. soldaţi: „Băeţi! Fraţilor! Murim aici până la ulti-
(Citat din Cartea Unirii, Editura Luceafărul, mu! Pentru ţara noastră!”.”
Soc. Anonimă Bucureşti, 1918-1928, pag. 91). “În arşiţa nemilostivă a soarelui, în
„Încă din timpul pregătirilor, aeroplanele pulberea şi fumul înnecăcios, soldaţii îşi lepădară
noastre căutaseră să decopere şi să fixeze pe har- bocancii, zvârliră coifurile, păstrară asupra lor
tă locul bateriilor inamice. În recunoaşteri necon- doar armă-tura şi muniţia. ”Hai, dom’le Maior,
tenite şi îndrăzneţe se strecurau foarte des în tim- că nu mai putem aştepta!” (pag. 105)”.
pul nopţii până la reţelele de sârmă şi chiar până O altă mărturie semnată G. Cornea:
în şanţuri. Încet, încet, poziţia fu bine cunoscută “Adăpostiţi după coroana unui copac, ser-
şi pe hartă fură notate precis poziţiile bateriilor”. gentul Poiană Gheorghe observă mişcare în cele

32