Page 134 - unirea6-7

6-7
Ilica Anton

Andrei Radu (1912 - 1989):

Destin didactic - de la Sofia la Arad

Intenţia acestui eseu este de a atrage atenţia 1942, avea 660 pagini), desfăşurând, deopotrivă, o
asupra unei secvenţe din învăţământul românesc, aşa bogată activitate culturală.
cum este evocat de un profesor, a cărui viaţă a fost Menirea liceului românesc din Sofia era „să
impregnată de experienţe modelatoare pentru con- facem cunoscute în cercurile bulgare valorile culturii
tingentele actuale de cadre didactice. româneşti”. Impresiile despre Serdika (numele istoric
Andrei RADU (1912 - 1989) a lăsat manu- al Sofiei; gr. sophie = înţelepciune) reconfigurează o
scrisul „Mierea amintirilor” regretatului profesor imagine istorică despre capitala ţării vecine, cea care,
Vasile POPEANGĂ, care l-a făcut public în urmă atunci, ne-a răscolit o însemnată adversitate după
cu vreo zece ani (2008). conflictul determinat de preluarea Cadrilaterului de
Volumul „Mierea amintirilor” scris de Andrei către România şi comportamentul bulgarilor cu pri-
Radu a rămas în cotloanele discreţiei, deşi oferă zonierii români rezultaţi din dezastrul de la Turtucaia
câteva informaţii despre şcoli, oraşe, oameni, război, (vezi: pictor C. Vlădescu, „Bulgarii. Memoriile unui
diplomaţie, în epoca cea mai tulbure din mijlocul ofier român, fost ofier prizonier în Bulgaria”, Tipo-
secolului trecut. grafia Universul, 1926). A fost perioada în care Bul-
Andrei Radu este originar din localitatea Cor- garia a ocupat o bună parte din Macedonia, guver-
neşti (Maramureş); s-a născut în 1912, dintr-o familie nând o parte din ţinuturile unde locuiau vlahii timoceni.
de învăţători; a ajuns profesor de limba franceză, În jurul liceului - aşezat în centrul, pe atunci,
desfăşurând activitatea într-o perioadă istorică tul- modestei urbe sofiote -, se aflau tarabe negustoreşti,
burată de război şi apoi de rigorile regimului sovietic iar mulţimea se ospăta cu ciorbă de burtă cu miros
instalat în ţara noastră; a fost detaşat la licee româneşti de usturoi, mititei din carne de oaie, sliboviţă, hrană
din Cetatea Albă, Sofia, Arad, Oradea, promovând care făcea oamenii „roşii la faţă şi transpirau din cauza
în învăţământul superior la Universităţile din Timişoara consumului nemăsurat de ardei iuţi”. Admira profeso-
şi Cluj-Napoca; un intelectual fin, cu o bonomie stilată rul „aceşti oameni simpli şi sănătoşi”. În cei opt ani
şi un spirit înalt naţional, prof. Andrei Radu a călătorit, petrecuţi la Sofia, a întâlnit „doamne foarte distinse,
de nenumărate ori, în capitala sorboneză, în statele cultivate şi poliglote”, altele „elegante, franuzite şi
de peste Atlantic, dar pentru noi – arădenii – Andrei împodobite cu bijuterii fine”, multe „foarte munci-
Radu a fost un exemplar profesor la Liceul „Nicoară”, toare”, dar „nu prea arătoase, puţin atrăgătoare” şi
alături de distinse alte personalităţi didactice. „lipsite de cochetărie”.
Revenind la titlu, amintesc că tânărul profesor Era tânăr pe atunci, iar interesul aluneca spre
de franceză a fost detaşat opt ani consecutivi la Liceul observarea comparativă a femeilor din capitala Bul-
Românesc din Sofia, din 1940 până în 1948, liceu gariei. Bărbaţii erau „harnici, ambiţioşi, mândri”,
înfiinţat pentru educaţia copiilor „comunităţii ro- „zgomotoşi şi veseli”, nu ne iubeau, ba invidiau româ-
mâneşti” din Bulgaria, inclusiv a celor de pe Valea nii, pentru că „tot ce e la nord de Dunăre e european”.
Timocului: „cei mai mulţi erau timoceni, alţii aromâni”. În fine, „Sofia nu era un oraş modern”, având străzi
„Liceul” cuprindea grădiniţă şi şcoală primară, şco- „înguste şi modeste”.
larizarea era finanţată integral de statul român, de- Ce se reţine din opiniile lui Andrei Radu despre
venind un centru de răspândire a culturii naţionale în etapa sa didactică „sofiotă”? Impresionant e că statul
mediul bulgăresc (vezi înfiinţarea Institutului român bulgar a acceptat o instituţie de învăţământ româneas-
din Sofia, Buletinul institutului (ex. cel din anul că în capitala sa.

134