Page 72 - unirea6-7

6-7
III
colindam toată ziua prin împărăţia zăpezii. colinde vechi de
când lumea. o, lume a purităţii. cântam toată ziua şi sunam
din zurgălăi. colindam cu steaua cu pluguşorul cu fulgul de
nea. cei puri ne primeau. ceilalţi asmuţeau asupra noastră

câinii. şi stingeau lumina. nişte câini. spuneam. şi mergeam
mai departe. prin troiene înalte înalte şi viscolul aprig. umiliţi
precum pruncul din iesle. pe care îl binevesteam. pe care îl
purtam în sufletele noastre îngheţate. noi înşine călăuziţi de

steaua răsărită-n noapte îi călăuzeam pe cei care credeau.
cei puri ne urmau. ceilalţi rătăceau în bezna necredinţei lor.
dar de anul nou îi sorcoveam pe toţi. să trăiţi să înfloriţi ca
merii ca perii. că toţi suntem oameni la urma urmei şi români

IV
au băgat portocale la alimentară mergi şi tu la rând spunea
vecina pornind grăbită să se aşeze la coadă. dar eu sunt
deja la coadă îi spuneam. eu stau la coadă la îngeri acum.
eu am ieşit din rând o să le vină şi ăstora rândul fii fără grijă.

ningea întruna cu fulgi mari ca nişte fluturi cu fulgi mari ca
nişte îngeri. oamenii din cartier ieşiseră la curăţat zăpada.
cum să cureţi ceva pur mă întrebam. dar aşa erau indicaţiile.
preţioase. şi aşa e totdeauna când se răstoarnă valorile.

mai era puţin până la crăciun. ai mei tăiaseră porcul. să vezi
sângele înroşind zăpada nu e tocmai plăcut. aveam însă
nevoie de carne. aveam multe nevoi. de parcă asta putea
să justifice crima. în timp ce continua să ningă cu îngeri.

primăvara românească

I
ziua când am decis să-mi dau viaţa convins că oricine
ţine la sufletul său şi-l va pierde. ziua când am ieşit din
mulţime şi am văzut că singurătatea aduce linişte iar liniştea
singurătate. în ziua aceea s-a luminat de ziuă în viaţa mea.

începuse dezgheţul. mulţimi dezlănţuite împotriva altor
mulţimi dezlănţuite. şi eu singur. cu toate mulţimile înlăuntrul
meu şi cerul înstelat deasupra mea. împotriva cui să lupt mă
întrebam. împotriva cui să lupte un om singur care nu mai e

om. şi în răgazul dintre două întrebări căutam răspunsuri
în adierea miresmelor vechi de când lumea. căutam răspunsuri
în liniştea destrămată de cântecul neschimbat al păsărilor.
şi ceea ce nu am văzut niciodată începuse brusc să se vadă.

72