Page 74 - unirea6-7
P. 74

6-7
                               vara  carpatină


              I
              vara e anotimpul iubirii se spune. dar eu nu prea ştiam să
              iubesc. sau mă iubeam prea mult pe mine. iubirea e altceva
              mi-am zis. da. şi începi să iubeşti când toată ura din tine s-a
              stins. când ai puterea să ierţi şi abuzezi de această putere.


                                                      şi în această vară carpatină în această vară libertină când
                                                      soarele îşi face de cap iar ploile se ţin departe de pământul
                                                      sterp când libertatea şi-o pune cu toţi şi ura dă în afară
                                                      o dulce răzbunare ne cuprinde. şi ne orbeşte. ne aprinde.


              cum să-i iertăm pe cei ce nu ne-au iertat niciodată? cum să-i
              iubim? cum să-i iertăm şi cum să-i iubim pe cei ce ne-au luat
              totul? iubirea cere prea mult îmi spuneam. da. iubirea cere.
              dar şi dă iubirea. şi numai din ce dă iubirea e îndestul să fim.


                                                      II
                                                      aerul devenise irespirabil. arşiţa insuportabilă. iar soarele
                                                      nu se-ndupleca o clipă. nici de păcătoşi nici de cei fără
                                                      prihană. a fost cea mai fierbinte vară. până şi vară-mea
                                                      care visa întruna ţări mai calde şi-a luat gândul de la ele.
              .
              de parcă toate ţările calde se adunaseră în ţara noastră.
              ne mulţumeam cu pământul de sub picioare. cu orizontul
              din ce în ce mai deschis. şi călătoream. într-o maşină fără
              aer condiţionat. fără condiţii. fără ţintă călătoream. dintr-o


                                                      ţară în alta. dintr-o lume în alta. până când am ajuns şi noi
                                                      în lumea noastră. sub soarele neiertător al verii. al aceleiaşi
                                                      veri care vine întotdeauna la timp. spre a ne aminti că timpul
                                                      în înţelepciunea lui trece şi iartă. şi are totuşi rostul lui.


              III
              vara în munţii carpaţi. vara noastră carpatină. vara noastră
              mai altfel. cu cireşe caise şi zmeură. multe popoare tânjesc
              după o astfel de vară. după umbra pădurii de brazi şi după
              izvoarele noastre. după aurul din adâncuri. dar aurul


                                                      dinlăuntrul nostru e cel mai mare dar. şi împărăţia cerurilor.
                                                      şi tatăl nostru e chiar tatăl nostru. să luăm aminte. şi iarăşi
                                                      să luăm aminte. când pentru ceea ce trebuie spus nu mai
                                                      există cuvinte să luăm aminte. şi iarăşi să luăm aminte.

              să ne adunăm la marginea mării când marea vălureşte până
              departe în timp. când anotimpul îşi face timp pentru noi. şi
              olimp. şi neptun. jupiter. saturn. eforie. şi venus. când ovidiu
              se-ntoarce din veşnicie. şi mamaia noastră. şi tatăl nostru.


                                                             74
   69   70   71   72   73   74   75   76   77   78   79