Page 75 - unirea6-7
P. 75

6-7
              IV
              m-am trezit cu puţin înainte de ora două din noapte. să
              ascult ropotul ploii pe asfalt. pe acoperişuri. pe pământul
              uscat. m-a trezit tunetul puternic al lui dumnezeu. chiar şi
              mort să fii fost mă trezeam chiar şi orb să fii fost mă luminam


                                                      cu lumina din  fulgerele lui dumnezeu. atâtea fulgere. şi
                                                      tunete. şi alarmele maşinilor din parcare. dar oamenii toţi
                                                      dormeau. lumea întreagă dormea. înfăşurată în ploaie. în
                                                      ploaia care înfăşura pământul. ca o pătură şiroind. îmi era


              dor de o ploaie de vară. şi dumnezeu a dat. dumnezeu
              a binecuvântat pământul cu ploaia lui. după zile lungi după
              zile îndelungi de secetă în această noapte a plouat toată
              noaptea. în zori ni s-a arătat soarele. ni s-a arătat curcubeul.




                                                  toamna  principatelor


                                                      I
                                                      mi-e dor uneori de o toamnă aşa cum doar în copilărie
                                                      aveam. o, toamnele copilului care aduna frunze galbene
                                                      şi se mira şi se bucura şi le aduna între coperţile cărţii. o,
                                                      toamnele copilului care aduna castane uscate şi se mira

              şi se bucura şi le aduna în buzunarele hainei. şi toamnele
              omului care îşi numără toamnele şi singura toamnă a omului
              în principatele timpului. doamne. în principatele timpului se
              face toamnă se face frig se face singurătate şi plouă mărunt

                                                      şi nu ştii ce anotimp mai urmează când ai trăit în toate
                                                      anotimpurile. ce timp ar mai putea să urmeze pentru cel ce
                                                      a trăit în toate timpurile. la o cafea cafeaua de la miezul
                                                      nopţii stai de vorbă cu destinul tău şi el începe să murmure.

              II
              mi-ai adus mere şi pere şi struguri şi o ploaie măruntă peste
              frunzele împrăştiate de vânt. mi-ai adus fotografii şi amintiri
              şi cuvinte şi mi-ai adus aminte de vârsta înţelepciunii. dar
              unde sunt mugurii unde sunt florile unde vârstele tinereţii?

                                                      o, înţeleptule. unde e femeia iubită şi unde iubirea? iubirea
                                                      care ne înalţă peste spaţiu şi timp. ce bucurie să am din
                                                      cunoaştere când cunoaşterea nu poate să schimbe nimic?
                                                      ce bucurie să am din cuvinte când ele cuvintele nu schimbă

              nimic. mai bine întoarce-te-n tine. mai bine în vis. în vise e
              totul posibil. şi dacă e totul un vis fă-l să fie visul tău. fă să fie
              de vis lumea ta. lumea în care exişti. lumea în care rezişti
              când se pun pe făraş amintirile şi înţelepciunea şi iubirile.

                                                             75
   70   71   72   73   74   75   76   77   78   79   80