Page 17 - revista arpia 21_Neat
P. 17

UN  REGĂŢEAN LA CURTEA  HUNULUI


                                 ATTILA - BICIUL LUI DUMNEZEU


                                                                                  Comandor(r) Zarzara Vasile
                                                În  anul  1990,  zolva mult mai paşnic şi juridic şi social şi mil-

                                               instructor  de    itar. Sunt prieten cu Platon, dar mai drag imi
                                               zbor  fiind  în   este adevărul, o teză a lui Socrate care a cucerit
                                               Statul   Major    lumea.
                                               General,     am          Încă  mai  cred  că  prostia  este
                                               fost  trimis  la  asimptomatică, nu are graniţe şi nici vârste.
                                               Cluj,  unde  se   Am prieteni maghiari incă din liceul militar, în

                                               constituise    o  unităţile militare în care am evoluat, şi in co-
                                               formaţiune  de    laborarea de pe aerodromul TOKOL, în cola-
                                               e l i c o p t e r e  borare  cu  sovieticii  pentru  reparaţia
                                               MI-8,  atât  de   MI-8-ului.
               îndrăgite şi cunoscute mie.                            Nu m-am considerat decât un slujbaş, al

                      În vremurile acelea ideea de libertate     statului şi m-am comportat ca atare pe unde
               devenise    contagioasă,     imprevizibilă    şi  m-am  preumblat,  am  fost  onest  în  toate
               revendicativă pentru grupările vindicative în     discuţiile şi acţiunile iniţiate.
               plan etnic, ţinută cu grijă în cutia Pandorei a        De data aceasta mă aflam într-un vârtej
               comunismului,  şi  s-a  dezlănţuit    de  ambele  etnic, revendicativ şi xenofob si mă compor-
               părţi în primăvara anului 1990.                   tam ca un profesionist militar. Îmi părea rau

                    Ajungeam în inima transilvană, în jur de     când  mamele  subordonţilor  mei,  mulţi
               ora 09.00, nu prea obosit, dar nici prea odih-    maghiari, că nu le mai ouă găinile când trecem
               nit, cu un BAC-111, aidoma stării mele, şi con-   cu  tonele  de  oţel  pe  deasupra  curţilor.  În
               form     funcţiei,    preluam       conducerea    compensaţie  le  duceam  bidoane  de  petrol,
               detaşamentului de elicoptere,pe care-l condus-    ştiindu-i săraci ca pe toţi românii.

               esem şi îi calitate de comandant de escadrilă.        Într-o dimineaţă în curtea A-4, condusă de
                    Acum, fac  recurs la o anamneză în ideea     gl.Keler, în care se afla şi comandamentul di-
               lui Platon, că pe vremea aceea nici boala mea     viziei de aviaţie, ni s-au trasat misiuni lungi,
               de origine etnică nu era nicicum catalogată,      cu zgomot şi intimidare, în care să zburăm la
               am fost revoltat când şeful meu col.Moraru        înalţimea minimă de zbor permisă, prin toată
               Ioan a dat jos tabloul  lui Ceauşescu, dar şi     Transilvania.
               când  etnicii  maghiari,  au  avut  acţiuni           Cu impertinenţa ce m-a caracterizat toată

               sângeroase antiromâneşti. Totul se putea re-      cariera,  i-am  replicat  colonelului  Pralea  că

              14                              Aeronautica - ARPIA , nr.21, martie,  2020
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22