Page 22 - revista arpia 21_Neat

comandantul mi-a dat următorul ordin:
„030, încetează misiunea și, în cel mai
scurt timp, să fii la aerodrom. În drumul
de întoarcere să treci și pe la Lugoj ca să-
i iei și pe 032 și pe 033. Să veniți
împreună acasă”. Nu știu dacă își poate
imagina cineva ce sentiment de disperare
cumplită mi-a cuprins inima la primirea
ordinului respectiv. Nici sărmanul Mihăilă
de lângă mine nu cred ca-și imagina cum
mi se cătrănise toată ființa. Procurorul,
mi-am zis, precis mă așteaptă procurorul.
Precizez că în acele timpuri ș la Divizia de la bord. Dar soarta lui Mihăilămă îngrijora și mai
aviație erau pe ștat doi procurori care nu aveau de mult.Îmi făcea impresia că la el nu se gândește ni-
glumit cu cei, numai bănuiți, de diferite delicte, dar meni, decât eu. De fapt, așa și era. Eu aveam
cu mine despre care existau dovezi ? Nu mai obligația să găsesc pentru el soluția de salvare
vorbesc că unul din ei se afla chiar in unitatea adevărată. Un lucru îmi era foarte clar atunci în
noastră, sosit să verifice măsurile luate cu ocazia acele clipe de calvar: pe Mihăilă nu-l mai puteam
zilelor de doliu. solicita la un nou efort. Cum era și obosit după
În unitate mai erau veniți diferiți trimiși de pe atâtea manevre în spațiul tridimensional, căutând
la Divizia de aviație și de la alte eșaloane supe- un inamic , în mod sigur imaginar, că de aceea nu
rioare cu scopul, pasămite, de a ajuta și îndruma l-am văzut. Socoteam că ordinul comandantului in-
unitatea în acele zile. dicat pentru rezolvarea situației în care ne găseam
Nu-mi puteam imagina ce se va întâmpla cu nu corespundea gradului înalt de dificultate în care
mine după aterizare, dar vedeam cum toate ne găseam. Mai sunt și asemenea nepotriviri în
arătătoarele superiorilor amintiți se vor îndrepta viața de soldat.
spre mine și mă vor numi laș. Ce putea fi mai dep- Mihăilă nu mai putea să spargă plafonul de nori,
rimant pentru un pilot care se va dovedi că și-a nici chiar lângă mine pentru că de data aceasta o
făcut datoria ? Voi găsi eu argumente să mă apăr făceam în coborâre spre pământul atât de ostil
? Dar mai exista și Mihăilă care putea confirma că piloților neajutorați și cu un antrenament în zbor
nu am văzut nimic, precum și declarațiile coechip- atât de modest cum era al lui. Tot virând în cerc ca
ierilor care, în luptă, au rolul de a acoperi cu foc pe să pot lua cea mai bună hotărâre, privind mai mult
comandantul formației. la dreapta cu multă amirație spre Mihăilă care
Să mă văd mai întâi acasă și pe urmă voi vedea. stătea parcă legat de aripa mea dreaptă și mi se
„Crișule” – am răspuns eu – „vin acasă, dar părea că îmi tot șoptește „să mă ajuți, să nu cumva
spune-mi și cum să procedez pentru că acum la să mă lași aici, sunt și eu suflet, să nu mă părăsești
coborâre situația este mai complicată”. „030, îmi pentru că sunt pierdut, ai obligația morală să o faci
ordonă «Crișul», din poziția în care ești, iei cap pentru că ai o conștiință care te va mustra veșnic
compas 300 de grade, cobori sub plafon, îți dacă eu voi păți ceva”. Știa el bine ce știa când
restabilești orientarea și vii la aerodrom”. Simplu parcă pe șoptite îmi spunea așa ceva. Nu puține au
de spus, dar îngrozitor de greu de executat. fost cazurile în lumea aviației, mai ales în război,
Relaxat după euforia pe care o încercasem pe când mulți comandanți de formații, lăsându-se
timpul dirijării când mă așteptam ca, din moment stăpâniți de spiritul de conservare și conducându-
în moment, să dau de infractor și să duc cu el o se ca niște lași, după lozinca „scapă cine poate” se
luptă pe viață și pe moarte, căutam cu înfrigurare făceau nevăzuți, lăsându-și coechipierii pradă
soluții pentru întoarcere acasî. Mă presa la aceasta disperării, nepăsându-le de viața lor.
și rezerva mică de carburanți pe care o mai aveam Mihăilă, care făcea parte din unitate de mai

Aeronautica - ARPIA , nr. 21, martie , 2020 19