Page 23 - revista arpia 21_Neat

puțin de doi ani știa că eu nu puteam fi atât de hain am coborât din avion, s-a apropiat de mine șoferul
la suflet și de acest lucru s-au convins încă 27 de comandantului care, foarte politicos, îmi
promoții de piloți militari cu care am lucrat în cinci raportează; „Tovarășe căpitan, sunteți așteptați la
unități de aviație pe care le-am comandat ulterior. PC”. Nu era nimic deosebit că eram chemat la
Știindu-l alături și atât de nevinovat, cum puteam punctul de comandă. Acolo, de regulă, se dau de
să-l părăsesc ? Trebuia să fac tot ce depinde de către comandanții de formații rapoarte de luptă.
mine ca să-l duc și pe el să-și aștearnă fin avionul Pe drum, așa ca pentru mine, îl întreb pe șofer:
pe pista de beton a aerodromului și să trăiască, așa „Mai este cineva la PC în afară de comandant ?”
cum o face și astăzi, ani mulți și probabil fericiți „Nu, îmi răspunde el candid, numai doi ofițeri de
alături de familie. la raionul de securitate care au sosit cam de vreo
Tot virând și căutând soluția scăpării de pericol, 15 minute, atât ”.
am hotărât să zbor spre Vest, pîrându-mi-se că în Nu știu dacă bietul șofer și-a dat seama că cele
acea direcție nebulozitatea norilor scădea. După spuse de el au făcut ca să mi se moaie picioarele
numai două minute de zbor, bănuiala mi s-a trans- și, cum spun bănățenii, să mă treacă apele
format în certitudine. Așa a fost. În acea direcție morțești. Glasul mi s-a stins, iar sângele mi s-a dus
norii s-au rărit considerabil. După încă două din cap. Cred că aveam aspect cadaveric. Pe cât de
minute, am observat sub mine orașul Timișoara, neînfricat m-am dovedit de-atâtea ori în zbor, pe
orașul care l-a salvat pe Mihăilă de la cine știe ce atât de slab și neajutorat mă simțeam acum la sol.
nenorocire atunci în primăvara anului 1953. În acel Într-o așa stare sufletească am ajuns la PC unde,
moment fericit mi-a venit în minte un alt proverb cu înfrigurare în suflet, am intrat convins fiind că
din bătrâni: „la vaca fără coadă îi ia Dumnezeu am zburat pentru ultima dată în viața mea. Dar
musca din spinare”. acolo, surprindere totală. De cum m-a văzut, co-
„031, ne-am născut din nou !”, i-am spus eu lui mandantul s-a ridicat de la masă și cu mâna întinsă
Mihăilă, privindu-l cum mă urma docil. „Așa este”, s-a îndreptat spre mine, spunându-mi: „Orha, te-
mi-a răspuns el deosebit de fericit. Zărind pâmân- am pus într-o situație extraordinar de dificilă, dar
tul, am raportat imediat la PC că am Timișoara la am făcut-o din ordin superior. RADAR-ul marii
vedere ca să le vină sufletul la loc și celor de la sol unități, avînd niște erori la indicații, dădea tot tim-
și, printr-o spirală strânsă în coborâre, am coborât pul date despre niște avioane sârbești că evoluează
sub nori, bucuros nespus de soluția găsită. Ajuns în spațiul nostru aerian. Eroarea a fost dovedită și
la 200 m înălțime, cu Mihăilă în dreapta, lipit parcă mă bucur nespus că te-ai descurcat de minune. Te
de mine, și cu râul Timiș sub noi, ne-am îndreptat, felicit din toată inima. Mulțumește-le, te rog, și co-
conform ordinului primit, spre Lugoj unde ne echipierilor în numele meu. Uite, îți prezint pe
așteptau și ei cu sufletul la gură, ceilalți doi co- tovarășul maior și pe tovarășul căpitan de la
echipieri pe care, eșalonându-i pe stânga raionul de securitate care au venit să vadă de ce a
formației, ne-am îndreptat spre aerodromul nostru decolat vânătoarea”. De-abia atunci am revenit
drag deasupra căruia am apărut ca patru bolizi de propriu-zis pe pământ și am respirat ușurat.
foc, după o oră de la decolare și în limită de Am scăpat de procuror, dar nu pentru mult timp
carburanți. pentru că belelele s-au ținut lanț de mine, dar
„Toți am lăcrimat când v-am văzut și v-am admi- acest lucru va face obiectul unei alte povestiri.
rat cu cât calm și cu câtă siguranță așezați București, 10.10.90
avioanele pe pistă de parcă nimic deosebit nu s-ar Colonel aviator ăn rezervă Orha Petru
fi întâmplat” ne-au mărturisit tehnicienii după
aterizare. „Probabil că numai dorința noastră de a
vă revedea teferi v-a călăuzit pe toată durata mis-
iunii dumneavoastră”. Da, s-a adeverit încă o dată
că dorințele se și adeveresc uneori.
La capătul pistei de aterizare, imediat după ce

20 Aeronautica - ARPIA , nr.21, martie, 2020