Page 20 - revista arpia 21_Neat
P. 20

comandantul  patrulei  din  serviciul  de  luptă,  curent și noaptea programul de zbor în nori nu-l
           compusă din:                                       începusem  pentru  că  unitatea  nu  primise  încă
           cpt Orha Petru, comandant                          instalația radio care asigura securitatea zborurilor
           lt Mihăilă C., pilot 2                             în aceste condiții. Nu mai vorbesc că lt Mihăilă, co-
           lt major Jilăveanu N., pilot major                 echipierul meu,  nici nu începuse capitolul „zborul
            lt major Mihai V., pilot 4                        instrumental”, am întrebat comandantul: „și totuși,
                Primind  ordinul  de  decolare  așa  cum  l-am  intrăm în nori ?”. Cu un glas răstit, determinat și de
           primit, ordin pe care l-au recepționat la radio și co-  ordinele superioare primite, el mi-a repetat: „030,
           echipierii, l-am mai repetat și eu în felul următor:  execută ordinul primit”. „Am înțeles”, am răspuns
           „030 către formație, pornim”. „Am înțeles”, mi-au  eu și, privind în dreapta spre coechipierul Mihăilă,
           răspuns pe rând și precipitat cei trei coechipieri,  convins fiind că-l văd pentru ultima oară, l-am în-
           din glasul cărora teama și emoția nu cred că au    trebat așa ca între patru ochi: „Ești în stare să ții
           scăpat din vederea tuturor celor care, prin natura  strâns lângă mine ?” „Am să încerc”, mi-a răspuns
           răspunderilor,  erau  cuplați  la  odiseea  patrulei  sfios. „Ții sau nu ții ?” l-am întrebat eu, destul de
           mele, alcătuită și ea din suflete omenești, dar care  răstit. „Am să țin, fiți fără grijă” îmi răspunde el
           a decolat pentru că toți cei patru componenți ai ei  ferm.
           aveau un jurământ dat patriei lor iubite că nu-și vor    Cu  această  asigurare  formală  pe  care  am
           precupeți  nici  sângele  și  nici  viața  atunci  când  recepționat-o toți cei legați pentru aproape o oră
           situația  o  va  cere.  După  numai  un  minut  și  de soarta noastră, am pus avionul în urcare pe co-
           jumătate, încadrându-ne exact în barem, eram pe    ordonatele  ordonate.  Urcând  și  fiind  atent  la
           pista de decolare, așezați pe celule. În momentul  aparatele de bord, trăgeam din când în când cu
           următor s-a ordonat: „Pentru păstrarea legăturii   coada  ochiului  la  Mihăilă.  Stătea  lipit  parcă  de
           din vedere, decolăm la interval de 20 secunde,     aripa mea dreaptă pe care, sunt sigur, că o simțea
           între celule”. Primim confirmarea pilotului-șef, am  ocrotitoare. Dar când am ajuns la înălțimea de
           pus  motoarele  în  plin  și  am  decolat.  După  de-  2000 m, am constatat cu stupoare că Mihăilă se
           zlipirea de sol, la circa 100 metri și cu aripile parcă  îndepărta de mine, aproape că nu-l mai vedeam.
           mângâind baza inferioară a norilor, cei care cunosc  Precizez că vizibilitatea în acei nori, atât de ostili
           aerodromul  Caransebeș,  își  pot  foarte  ușor    nouă atunci, nu era mai mare de 50 m. Stătuse
           închipui ce înseamnă 100 m între munții aceia, am  lângă  mine  doar  aproximativ  trei  minute,  dar
           executat un viraj de 100 de grade îndreptându-mă,  senzațiile  nenorocite  pe  care  zborul  în  nori  le
           din instinct, spre granița cu Iugoslavia, convins fiind  crează piloților, fiind de-a dreptul ucigătoare pen-
           ca numai de acolo putea veni pericolul, pentru ca  tru piloți, la nivelul lui de pregătire, l-au obosit
           sârbii,  impasibili  la  imensa  pierdere  a  lagărului  total.
           păcii și socialismului, mai executaseră și în zilele  Mărturisesc că, în asemenea clipe, omul, oricât
           trecute zboruri în apropierea frontierei pe care   de păgân ar fi, imploră Cerul. Așa am făcut și eu
           șefii le considerau periculoase și provocatoare.    atunci, rugându-mă: „Cerule, Doamne, nu ne lăsa
                Imediat după virajul respectiv, am raportat la  că suntem pierduți, ajută-ne să ieșim din impas !”
           Punctul de comanda: „Crișule, 030 cu formația      Și cerul ne-a ajutat. Vorba proverbului lăsat de
           adunată, gata de dirijare”. După glasul comandan-  bătrâni: „la barza chioară îi face Dumnezeu cuib”,
           tului recepționat în cască, mi-am dat seama că în  pentru că la 4 000 de metri am ieșit peste plafon,
           PC era fierbere mare. „030 și 031 – îmi ordonă co-  ieșire care pentru Mihăilă a fost salvatoare. Pre-
           mandantul  –  220  grade,  înălțime  4  000,  viteză  cizez că, indiferent ce-ar spune acum Mihăilă, din
           maximă”.  „032  și  033,  la  verticala  Lugoj,  în  situația decolonel pensionar, fost un reputat pro-
           așteptare de ordine”.                              fesor de tactică și strategie militară în Academia
                 Mărturisesc sincer că prin acest ordin, am   Militară, după poziția pe care o avea el față de or-
           rămas înmărmurit pentru că, deși eu stăpânesc      izont în momentul ieșirii peste nori, numai 100 de
           zborul instrumental, executam zboruri corect și    metri au mai lipsit să mai avem de urcat că el ar fi

                                     Aeronautica - ARPIA , nr. 21, martie ,  2020                           17
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25