Page 16 - revista ARPIA 25
P. 16
MULT ȘI PUȚIN...
Cdor(r)Viorel Trăistaru
mi aștern gândurile pe se pare că totul ar fi în- mioritic, din care am băut
hârtie, acum, în prea- ceput de pe aici, de la și noi apa vrăjită, le-am
Î jma Zilei Aviației, cu poalele Carpaților; poate urmat imboldul și nu
conștiința că poate doar din visul biblic al corbului neapărat ca epigoni! S-ar
întâmplarea sau destinul aducător de hrană în pus- putea să fiu învinuit de,
(dacă există destin) a tia Sfântului Ilie, sau știu eu...(hai să inventez
făcut să-mi petrec trizeci poate din zborul un cuvânt în limba
de ani din viață, slujind în deznădăjduit al română)”
Aviația Militară Romană. Meșterului Manole, tragic zboromanie”...sâc!, așa
Am văzut-o și o văd și sfârșit în urma jertfei cum sunt învinuiți unii is-
acum din interiorul ei, de creației. Și fără torici de „dacomanie”. Nu
unde se vede total diferită înșelăciunea domnească, știu cine are dreptate, dar
de ceea ce s-ar putea Manole ar fi zburat spre sunt sigur că acei daci n-
vedea din exterior și vă veșnicie pentru că asta i-a au trăit degeaba pe aceste
rog să mă credeți că fost menirea. S-a născut o meleaguri, ci au participat
diferența este „ca de la cer fântănă, un “Joc second” prin fapte și cultură la
la pământ”. Folosesc titlul barbilian, în care ZENITUL marele ansamblu al dez-
eseului inspirându-mă din s- văzut în fundul fântânii voltarii europeene. Apoi,
drama lui Barbu NADIR și totul în albastru! gândindu-mă la mine și la
Ștefănescu Delavrancea Diferența dintre vis și toți cei ca mine care ne-
„Ștefan cel Mare” și mai faptă s-a estompat într- am apucat să zburăm, fără
ales pentru că viața de atât încât nu s-a mai știut această manie a zborului,
astăzi, succesiunea eveni- care-i unul și care-i alta și nu ne-am fi apucat. Îmi
mentelor pe care le trăim, s-a răspândit prin toate aduc aminte cuvintele
determinate de persoane satele și pe toate câmpiile unuia dintre primii mei
mesianice, ne duc la pe unde s-au mai săpat instructori de zbor,
găndul că:”Țara astă ni-i a fântâni, iar oamenii au în- maiorul, pe atunci, Chiriac
mea, nici a voastră...”, iar ceput să bea apă cu Mircea, demult trecut în
până la urmașii noștri și NADIR, uitându-se în sus neființă:”Dacă ați vrut o
eu și noi toți, suntem, la după ZENIT. Dintr-o meserie și care să fie și
rândul nostru, tot fântână din Surducu Mic a bănoasățați nimerit greșit,
„urmași”. Este “Mult și băut apă un copil, Traian aviația e mai mult decât o
puțin” pentru că pe lumea Vuia, dintr-alta, din meserieț este o grea
asta trăitorii sunt mulți, Binținți, un alt copil, povară, pe care n-o poți
foarte mulți, iar dintre ei Aurel Vlaicu, dintr-o altă duce decât dacă vreți.
sunt aleși foarte puțini să- fântână din Târgu Jiu a Voința e permanentă și
și „dizolve” ființa în albas- băut apa vrăjită un alt cere multe sacrificii. Cu
trul imens al Cerului. copil, Henry Coandă... indolența, fie ea și pentru
Dincolo de ceea ce scrie Doamne, cât de multe fân- o clipă, nu se poate face
prin cărți și ceea ce citim, tâni sunt în acest spațiu Aviație!”
14 Aeronautica - ARPIA , nr.25, iulie, 2020
