Page 18 - revista ARPIA 25
P. 18

spusese NU! I-a fost fatal!       din NADIR în ZENIT, imaginea       Eu? Un om- găndire oablă!
             Un tânăr român, care i-a          ta te duce dincolo de ceea ce, la   Tu? Un avion din tablă!
             urmărit cursurile la              un moment dat ai crezut că         Oare sunt legat de tine?
             Berlin, a gândit ca la el         poți biologic și gravitațional,    Sau tu ești legat de mine?
             acasă, la poalele                 într-o altă lume, rezultat al      Stăm legați și ne-ndurăm;
             Carpaților și a scris o           unui uriaș salt al inteligenței    Tu rigid, eu- simplu OM.
             capodoperă:’La steaua             umane, într-o secretă cuantică,    Din năduful tău de forță
             care-a răsărit/ E-o cale-         care te duce în veșnicia           S-a aprins în mine-o torță:
             atât de lungă,/ Că mii de         naturalistă. Am fost, sunt și voi   Nu-i nici ură, nici iubire,
             ani i-au trebuit,/ Luminii        fi! N-am fost și nu suntem         E ciudata plăsmuire
             să ajungă...Acel tânâr            mulți. Totdeauna puțini, o         Că voi fi ce-am fost odată:
             purta numele de Mihail            mână de oameni care au făcut       Umbră doar, o mică pată;
             Eminescu.         Și tot          și istorie, trec cu viteză prin    Cănd un Cine, când o Lipsă
             Icarul ăsta la care privesc       prezent și totdeauna în viitor.    Cu pretenții de eclipsă.
             îmi dă imaginea veșniciei.        Puțini, dar am făcut, facem și     Aveam Cer, n-aveam

             Fiecare dintre noi suntem         vom face și mai mult!              Pământ,
             niște drumeți rătăciți în                                            N-aveam loc pentru
             rețeaua timp-spațiu. Așa a                                           mormânt.
             fost și așa va fi, dar odată                                         Timp aveam ce va să vie,
             ce ai fost martorul saltului                                         Aveam loc de Veșnicie!


                          EXTROZIUNE PROFUNDĂ - ÎNTRE SUBLIM

                                   ŞI IGNORANȚĂ ÎN NEAMUL MEU



                                                ura bineţe tuturor, inclusiv nouă  nu voia să audă părerea noastră
                                                copiilor, care nu cunosteam reguli  ignorantă.
                                                de  politeţe,  iar  dacă  prin        Odată mă abordează personal,
                                                străduinţa părinţilor le aflam, nu  şi cunoscând că am fost instruit
                                                le acordam nicio importanţă.       de  un  bunic  intelectual,  mă
                                                    Aduna tot ce găsea pe drum     chestionează ce am de gând să fac

                                                de la cuie, potcoave  pierdute de  în viaţă, pentru că nepotul lui nu
                                                cai, ba şi balegă uscată de la mul-  are nicio opţiune.
                                                tele animale ce existau pe aunci,      În seninătatea mea de idiot i-
                                                pentru  fertilizarea  grădinei  de  am spus că am ceva proiecţii pen-
                                                legume. Pe vremea aceea învăţam    tru viitor, inclusiv cea de a ajunge
                                                să  joc  şah  cu  nepotul  lui,  mai  aviator, dar nu ştiu cum pentru că
                  Cdor(r) Zarzără Vasile        mare  cu  patru  ani,  şi  când  ne  şi  noi  suntem  săraci  ca  toată

                                                prindea nu înceta să ne admin-     lumea din sat. Mi-a spus să-i zic
                 n  satul  meu,  pe  vremuri,   istreze  poveţe  şi  chiar  să  ne  ce am vrut să  transmit, am zis că

                 locuia  un  bătânel,  de  altfel
                                                ocărască  de  cele  mai  multe  ori  vreau să trimit nişte dorinţe în vi-
             Îfoarte  simpatic  ce  ni  se
                                                când ne prindea pe picior greşit   itor  care  aş  vrea  să  se
             adresa     şi    nouă,     nişte   cu furturile de fructe şi lubeniţe  împlinească.
             preadolescenţi cu apelativul ,,măi
                                                olteneşti, dar şi discuţiile savante     Nenea  Costică,  sau  după
             omule”, iar când trecea pe drum    despre lume şi viaţă despre care
             16                                Aeronautica - ARPIA , nr.25, iulie,  2020
   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23