Page 30 - 9 PLUS Mai 2022
P. 30
speranță pe pânza sângerie. Murea și el, eram mică și zburdam alături de bunicii mei
soarele. În apus crengile slabe ale copacilor prin pădure, mă jucam toată ziua cu verișorii
ieșeau în evidență mai mult ca oricând, „de-a v-ați ascunselea‖, ne plimbam peste tot
emanând singurătate și durere. Era atât de prin natura înconjurătoare, nu m-aș fi gândit
frumos. Jocul de culori al apusului era vreodată că ceva s-ar putea schimba. Dar iată,
nemaipomenit în contrast cu frunzele ruginii timpul a trecut mai repede decât ne așteptam,
rămase, dar totuși, lumea era gri în ochii mei. iar aceste ultime luni s-au simțit ca niște ani.
Niciodată nu mai fusese așa de liniște în casa Nisipul din clepsidră se scurge încet, iar viața
bunicilor, unde, ori de câte ori ne vedeam, nu ne dăruiește înapoi momentele pierdute, de
voia bună era neîncetat prezentă. Zâmbetele aceea trebuie să prețuim cât mai mult fiecare
nu lipseau nicicând, iar roșeața obrajilor arăta clipă și să o facem să conteze. Căci niciodată
dragostea pe care ne-o purtăm și încălzea nu se știe când se va isca un război, un
atmosfera, indiferent de temperatura de afară. cutremur, un incediu catrastrofal, sau chiar va
Acum totul era diferit. Nu ne puteam vedea apărea un virus mortal ce ne va răpi luni de
zâmbetele, chipurile ne erau împietrite, iar viață.
ochii erau triști. Atmosfera înmormântală îmi
inspira bătrânețe, sufletele fiindu-ne amorțite O aventură miraculoasă
după atâta timp de singurătate. Parcă am uitat
să fim umani, nu mai știm să ne exteriorizăm, Dragomirescu Maria- Eliza
să ne bucurăm. Suntem, după această perioadă Prof. Dragomirescu Ramona
de izolare, mai introvertiți, chiar speriați.
Ce putea fi mai frumos decât la
începutul verii să stai și să te relaxezi într-o
poiență plină de flori cu un miros îmbietor și
să asculți ciripitul melodios al păsărelelor? Să
te uiți la soarele vesel și să vezi cum alți copii
se joacă armonios? Totul era splendid. Dintr-
odată, a venit un grup de copilași la mine
pentru a mă întreba dacă aș putea să mă joc
împreună cu ei.
Dar, tot ce voiau să facă era să caute
membri pentru clubul lor de lectură. Ce
Peisajul acela amar mi-a întipărit în puteam să le zic... totuși am acceptat, dar
minte, mai ales, ideea trecerii timpului. Când știam că nu eram un mare fan al cluburilor de
lectură. Eram pur și simplu un cititor mai
30
