Page 36 - BASME EM

Eroul nostru se învoi. Scoase niște pâine din traista sa și o puse fărâmiță în palmă de unde pasărea ciuguli flămândă. .Apoi îi mulțumi, își smulse cu ciocul o pană și o puse în locul de unde mai devreme îi fusese oferită pâinea. Își luară ziua bună și fiecare plecă mulțumit pe drumul lui. Prințul merse ce mai merse până văzu un cal legat de un pom. Nu mică i-a fost mirarea când l-a auzit vorbind: - Dezlegă-mă, Prințule cel Bun! Un om spân m-a abandonat aici de trei zile. Am ros coaja copacului, dar mi se usucă gâtul de sete. Prințului i se făcu milă de bietul animal și-l eliberă! - Uite, pentru că ai sufletul bun și m-ai ajutat, eu îți dau o șuviță din coama mea care, în vreme de grea primejdie, te va ajuta. Numai să te gândești la mine și eu voi fi la tine. După aceea amândoi plecară în direcții opuse, văzându-și fiecare de drumul lui. Prințul cel Bun ajunse în apropierea unei livezi de meri unde, ca din senin, i-a apărut în drum o bătrânică, cerând o bucată de pâine, iar el, având un suflet așa de bun, i-a dat și ultima sa îmbucătură și a întrebat-o: - Măicuță dragă, vrei și puțină apă?! Bătrânica abia auzi și întinse o ceșcuță! Sorbi apa dintr-o înghițitură și zise: - Dragul mamei, de mult timp flămânzeam și însetam aici. Pentru că ți-ai făcut pomană cu mine, ține dat drept răsplată un praf magic, care va adormi pe oricine timp de cinci ore. Ea s-a dovedit a fi o vrăjitoare bună, vezi tu. Prințul nostru merse și merse până ce ajunse în capătul livezii. Acolo a văzut că pomii erau împrejmuiți de un labirint. Încercând sa treacă, prințul s-a rătăcit. Repede și-a amintit de spusele calului. A luat șuvița și s-a gândit la el. Deodată, animalul a apărut și i-a arătat drumul către livada. Odată ajuns acolo, eroul nostru nu putea să ia merii fermecați, deoarece erau păziți de zmei așa că s-a gândit să folosească praful de la bătrânică, să adoarmă zmeii, dar nu știa cum să ajungă la ei. Atunci prințul și-a amintit de micuța pasăre. A scos pana si a rugat-o să-l ajute să împrăștie praful. Cât ai clipi din ochi, pasărea a urcat în văzduhul cerului și a aruncat praful peste zmei, aceștia adormind buștean, pe loc. Prințul nu a mai stat pe gânduri, s-a dus și a scos din pământ merii fermecați. Fericit, și-a luat rămas bun de la prieteni săi și a pornit spre regat. 36