Page 32 - BASME EM

GLOBURILE VIEȚII Luisa Ambițioasa - Bunel Luisa-Maria A fost odată ca niciodată că de nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit. A fost un împărat mare și puternic, pe nume Philip. El stăpânea singur, departe-departe. Acesta avea două fete, Aria și Sarah. Soția acestuia murise în războiul de pe câmpul Stelelor Albastre, un loc foarte cunoscut de toți împărații din cele patru regate învecinate, iar trupul ei părea că doarme în capela familiei, într-un sicriu de sticlă, unde deseori venea și-și mărturisea durerea și necazurile. Anii treceau, împăratul îmbătrânea, iar fetele creșteau mari și frumoase și înțelepte. cum nu se mai văzuse până atunci. În curând una dintre ele avea să ajungă împărăteasa Regatului Norilor. Când și împăratul s-a stins din viață, le-a lăsat comorilor lui neprețuite, Aria și Sarah, toată averea, dar și cele două globuri de cristal, Globurile Vieții. Cum s-a împlinit vremea, după datină și după aranjamentul făcut demult de către tatăl său, Sarah s-a căsătorit cu prințul împăratului Regatului Apelor. Nunta lor a fost umbrită de moartea împăratului Philip, dar vestea cea bună a fost că tânăra mireasă a rămas însărcinată chiar din luna de miere și a născut un băiețel cu ochii albaștri ca cerul senin și cu un păr galben ca nisipul auriu de pe fundul mărilor. Timpul trecea repede ca vântul, ieri devenea azi, iar azi devenea mâine fulgerător. Trecu o zi, trecu un an, trecură trei ani ca o clipă. Într-o noapte, Ariei i s-a arătat în vis tatăl ei și i-a transmis un mesaj pe care l-a uitat imediat cum a deschis ochii, fiindcă s-a uitat pe geam. Atunci s-a dus la globul primit de la părintele ei cu speranța că își va reaminti, începu să-l mângâie cu dragoste, delicat ca și cum acela era tatăl său. Minune! Tot privind globul, l-a văzut parcă aievea pe acesta care se apropia încet-încet și îi spuse așa: - Fata mea, trei nopți la rând va veni o vrăjitoare la tine la fereastră, dar tu să nu deschizi fereastra, căci aceasta vrea să te păcălească! 32