Page 29 - BASME EM

Francesca Si Arisa Ioa Descurcăreața - Tarbă Ioana A fost o dată ca niciodată. Demult, într-o împărăție îndepărtată, trăiau un împărat și o împărăteasă înțeleaptă, care aveau două fiice, pe Arisa și pe Francesca, care erau foarte apropiate, în copilărie, de parcă ar fi fost gemene. Poporul îi iubea mult și spera ca moștenitoarea tronului, prima născută, Arisa, să fie la fel de cinstită și de bună la suflet ca părinții săi. Aceasta însă, cu timpul se schimbă, deveni meșteră în a-și satisface propriile-i plăceri, dar ce era cel mai grav, era faptul că nu-și iubea poporul, pe când fata cea mică, dorea ca poporul ei să fie sănătos, să îl ferească de toate primejdiile și nu ieșea din cuvântul părinților săi. Curând împăratul se mută la Domnul din cauza unei răni adânci, mai vechi, dintr-o luptă. L-a plâns toată lumea, mai ales soția lui și cele două fiice care au rămas ele singure la conducerea țării. Se dovediră pricepute. Nu trecu mult și într-o zi de vară, fu gata și împărăteasa de ceasul morții. O chemă la ea pe Francesca și îi spuse: - Draga mamei, târziu mi-am dat seama că Arisa, sora ta mai mare, nu dorește întru totul binele poporului. Timpul meu s-a dus, așa că va trebui ca tu să ai grijă de împărăție, din umbră. Ai grijă să n-o înfurii pe sora ta, altfel va distruge toată împărăția, nepăsându-i pe cine rănește. Dacă încearcă să te aducă la tăcere, atunci tu să fugi în împărăția vecină și să-l rogi pe Luigi, împăratul, să te ajute să o pui în spatele gratiilor și să conduci tu așa cum ai învățat de la noi, părinții voștri. Dumnezeu să te aibă în pază, fată dragă! Își trase sufletul și se duse împărăteasa, poporul o plânse mult, priveghiul dură timp de trei zile și trei nopți, apoi o îngropară cu multă jale. Curios, singura persoană căreia nu îi păsă fu Arisa, fapt surprinzător pentru toți apropiații curții. La început au crezut că este șocată, dar repede 29