Page 30 - BASME EM

îi cunoscuseră firea adevărată. Acum nu trebuia să se mai prefacă, persoanele care puteau s-o restricționeze se mutaseră în altă lume, a drepților, iar era liberă, liberă, liberăăă! Cu mare fast și-a organizat petrecerea de încoronare, chiar dacă nu trecuse perioada de doliu după mama sa, iar primul lucru făcut de Arisa Împărăteasa fuse acela de a încerca să își prindă sora mai mică și s-o exileze, dar nu reuși. Francesca, înștiințată din timp despre intențiile surorii ei și de muribunda sa mama și de către doica lor, simți pericolul și alergă în direcția împărăției vecine, reușind să scape. Merse ce merse timp îndelungat, mai mult fugind decât mergând până ce, la un moment dat, se împiedică de un molid plin de crengi uscate și de niște insecte ca niște omizi. Atunci se trezi ca dintr-un vis când îl auzi vorbind: - Fată dragă, te văd tare grăbită! Te rog, oprește-te puțin și curăță-mă și pe mine că mult bine ți-oi face! Bineînțeles că și-a făcut pomană cu bietul pom; nu stătu mult pe gânduri și începu să îl îngrijească și să-l ude cu câteva picături de apă din sticla ei. - Mulțumesc, fată dragă! Te rog să iei o ramură din poale și bag-o în sân. Când vei avea vreo nevoie, gândește-te la mine și voi fi la tine. Fata așa făcu, își luă rămas bun și își continuă drumul. Nu merse nici o sută de metri, că se întâlni cu un corb care avea o aripă ruptă. - Fată dragă, rogu-te, oprește-te și dă-mi alinare! Francesca îi bandajă aripa, iar corbul, în semn de mulțumire, îi dădu o pană și o butelcă plină cu apă. Acest ajutor fu bine venit, căci ea nu mai avea nici merinde și nici apă. Își luă ziua bună și plecă mai departe. Pe-nserat, ea se întâlni cu un cal aproape leșinat de sete. Francesca îi dădu din apa ei primită de curând, chiar din palma ei făcută căuș. Mult s-a bucurat bietul animal care cum își reveni glăsui: - Fată dragă, ține drept răsplata acest coșuleț plin de merinde! Francesca îl luă, mulțumi și plecă mai departe. Nu mai merse mult și ajunse la granița împărăției vecine. Se simți singură și ar fi vrut pe cineva cu care să se sfătuiască. Se gândi la molid. iar acesta veni cât ai clipi. Era vrăjit, vedeți voi. Acesta o învăță cum să îl convingă pe Luigi să o ajute. Se despărțiră din nou. Ea ajunse la porțile împăratului, bătu de trei ori și i se deschide. Spuse cine este și ceru să-l vadă pe împăratul Luigi. Fu primită imediat și într-un suflet îi destăinui durerea ei. 30