Page 51 - BASME EM
P. 51
Curajosul Malarai David Luptătorul - Anghel Roger David A fost odată ca niciodată un tărâm fermecat. În mijlocul lui, pe colina unui deal, se înalță maiestos un castel cu douăsprezece turnuri în vârful cărora fluturau drapelele cusute cu ață de aur ale castelului regelui Dominic. Acesta ajunsese la bătrânețe și se bucura că avea o fiică, Aurora, o prințesă atât de frumoasă, încât până și soarele strălucea mai tare când o vedea. Într-o noapte, un balaur cu șapte inimi și șapte capete a pătruns în regat și a pus stăpânire pe castel. În fiecare zi balaurul distrugea localități din întreg ținutul, omorând oamenii, jefuind casele lor și devorând animalele acestora. Disperat, regele a promis mână fetei sale oricui va putea să ucidă pe balaur. Războinici mari, de aproape și de departe, au luptat pentru fiica regelui, dar n- au izbutit. Într-o zi, fiul unui cizmar, un tânăr curajos pe nume Malarai a acceptat provocarea. Acesta știa că în inima pădurii trăiește o vrăjitoare bătrână și foarte puternică care îl putea ajuta. Plecă la drum și merse el ce merse până când oboseala îl răpuse și hotărî să se odihnească la umbra unui stejar. Acesta a prins grai și i-a zis băiatului: - Voinice Malarai, multe și frumoase vorbe am auzit despre tine. Știu și de ce te afli acum aici. Pentru că mi-ai plăcut, vreau să te ajut, dacă îmi vei uda și mie rădăcina cu puțină apă de la tine, că tare sunt însetat… Zis și făcut. Stejarul sorbi și vorbi din nou: - Ia o ramură de-a mea! Când ești la necaz, fă o tăietură și va veni un cal înaripat! Fă două tăieturi și va veni un cal puternic. Fă trei tăieturi și va veni un cal foarte rapid. Încalecă și du-te! Vei izbândi! 51