Page 47 - BASME EM

Băiatul văzuse un tufiș care se mișcă; și-a pregătit arcul, a stat câteva clipe și a tras. Deodată, din tufiș sărise un urs rănit și fioros lovindu-i umărul stâng. Băiatul se pierdu puțin cu firea. Din fericire, în apropierea lor era pădurarul care auzi zgomotul și sări ca ars, trase și el direct în inima ursoaicei care căzu și pe loc se transformă într-o bătrână slută. - Slutuța, o recunoscu pădurarul care o cunoștea din tinerețea lor și-i știa povestea. Apoi i-a oblojit rana prințului cu plante de leac numai de el știute, din pădure, l-a luat în brațe și ajutat de prințesă l-a dus la castel. Toți s-au speriat de moarte văzându-l așa, dar în câteva zile i-a trecut, carnea lui tânără s-a vindecat repede. De atunci, prințul și-a învățat lecția, ascultarea de părinți a devenit sfântă pentru el, a aflat și despre legătura lui ciudată cu femeia-urs, cu Slutuța, despre care, mai târziu, a auzit că s-ar fi întors la familia ei, dar nimeni nu o mai văzuse niciodată. Pe binefăcătorul lui, pe pădurar, l-a recompensat regește ridicându-l în rang și dându-i averi și ținându-l aproape. Prințul s-a căsătorit cu o fată pe măsura lui, de rang domnesc, frumoasă, isteață și cu vocea dulce ca miere, iar când a venit vremea, s-a urcat pe tron, dovedindu-se la fel de priceput ca tatăl său, răposatul, pe care l-au plâns mult și nu l-au uitat niciodată, ba chiar i-au dat numele lui întâiului născut dintre gemeni. Și au trăit în armonie și înțelegere până la adânci bătrâneți și poate mai trăiesc și acuma. Iar eu am încălecat pe-o șa și v-am spus dumneavoastră povestea așa. Ș-am încălecat pe o lingură scurtă să trăiască cine ascultă. 47