Page 52 - BASME EM
P. 52
Flăcăul a rupt o ramură, a băgat-o în sân ca să nu o piardă și a rămas fără grai când lângă el a auzit: - Malarai, stăpâne, săi pe mine și de coamă țin-te bine! Te-oi duce ca vântul și ca gândul până unde ai treabă! Eroul nostru recunoscu în cal singurul mânz din grajdul tatălui său. Își reveni imediat. Încălecă și își continuă drumul ținându-se cu amândouă mâinile de coama mătăsoasă a murgului său. Și merse, și merse până când, în mijlocul pădurii zări trei turnuri. Le cercetă cu atenție și observă că unul era foarte înalt, altul era foarte rezistent, iar cel de-al treilea era dărăpănat. Malarai nu știa în care dintre acestea se află vrăjitoarea și cum trebuia să le verifice pe toate. Ceva îl gâdila în sân. Aproape că și uitase de ramura salvatoare a stejarului. Făcu repede o tăietură în ramură pentru a ajunge în vârful primului turn. Se uită în jos printr-o spărtură a zidului. Nimic! Nu se dădu bătut și verifică și în al doilea turn. Crestă de două ori ramura. Iscodi! Nimic! Nimic! Nu-și pierdu speranța, fiindcă și-a amintit ce i-a zis stejarul și i-a crescut inima în piept de emoție și de nerăbdare. Atunci a crestat a treia oară ramura și a ajuns la cel de al treilea turn, care s-a transformat imediat într-un palat mai mare și mai frumos decât al regelui Dominic. De acolo a ieșit o cotoroanță care i-a grăit băiatului: - Voinice, știu pentru ce ai venit, dar ca să afli răspunsul trebuie să îmi aduci cât mai repede un pahar de apă vie. Malahai a crestat iar ramura de stejar și, în mai puțin de o secundă, s-a scurs apa vie în pumnul lui. I-a dat-o vrăjitoarei care o sorbi direct din pumn. Apoi i-a spus cum îl poate omorî pe balaur și s-a întors rapid în regat. El a trebuit sa umple șapte miei cu sulf si să îi pună în fața castelului. Balaurul, atras de miros, a înfulecat cei șapte miei și, în curând, o durere groaznică i-a ars burta, i s-a făcut foarte sete. S-a dus spre râul Vestului care străbătea ținutul și a băut, și a băut, și a băut și tot nu se sătura, deși se umfla. Apa nu i-a stăpânit durerile din stomac nici chiar după ce a băut jumătate din Râul Vestului. Într-un final, umflat ca un balon, a crăpat. Mult s-au mai bucurat împăratul Dominic și toți oamenii ținutul său. Promisiunea s-a respectat, iar Malarai s-a căsătorit cu Aurora și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Iar eu încălecai pe-o șa și vă spusei dumneavoastră povestea așa. 52
   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57