Page 54 - BASME EM

Merse el cât mai merse până dădu de un lac cu apa cristalină. Aici se opri să-și potolească setea și să-și răcorească pielea arsă de soare că acum era golaș. Nu mai putea zbura, așa că se deplasă repede-repede. Când se pregătea să deschidă ciocul, auzi un văitat plăpând. Se opri și privi în jur să vadă de unde venea glăsciorul. Era al un peștișor auriu care, încercând să prindă o musculiță, ajunse pe malul apei, amețit și speriat, rămânând captiv pe uscat. Acesta îl ruga pe gâscan să îl ajute, împingându-l în apă, altfel s-ar prăpădi. Ga, mărinimos din fire, nu putu sa treacă cu vederea rugămințile peștișorului și îl ajută, chiar dacă mațele îi dădea ghes la un prânz copios. Acesta îi mulțumi pentru bunătatea sa și îi rămase recunoscător, spunându-i că îl va ajuta când va avea nevoie, oferindu-i în dar un solzișor. Gâscanul își continuă drumul până la palatul din sticlă al Vrăjitorului, acum mult mai fericit fiindcă a salvat pe cineva de la moarte. Își adună vorbele și ciocăni la poarta cea mare a palatului, sperând că îl va auzi cineva și îi va deschide. Zăbovi puțin până când poarta se întredeschise și un omuleț îl întrebă ce dorește. El îi spuse că ar dori să îi vorbească vrăjitorului. Micuțul cugetă puțin și îl invită în sala cea mare a palatului, unde vrăjitorul trona în capul unei mesei îmbelșugate. Se dădea un festin în cinstea noii vrăji de micșorare, descoperită de acesta. Gâscanul se auzi vorbind politicos: - Bună ziua, mărite Vrăjitor Alb! Îmi cer iertare pentru deranj! Vin de departe să vă cer ajutorul. Nu am fost mereu o gâscă așa urâtă. Cândva eram alb și strălucitor, până când vrăjitoarea cea rea m-a blestemat, transformându-mă. Ea mi-a poruncit să îi aduc Cartea Magică pe care o aveți, dacă vreau să nu sfârșesc pe varză! Auzind acestea, vrăjitorul porni numaidecât alături de Ga spre casa Vrăjitoarei Munților pentru a o pune la punct pe aceea care râvnea la bunul său, lăsându-și mesenii să își continue ospățul. Ajunși la poarta cea mare a palatului, vrăjitorul își desfăcu mantia, luă gâscanul sub ea și, cât ai clipi din ochi, ajunseră în fața vrăjitoarei: - A venit momentul adevărului și al dreptății! De când mi-ai distrus satele și holdele, te tot caut! Acum vei ajunge pe fundul lacului alături de scoici! - Ha! Ha! ha! Nu ai tu ce îmi face, căci eu am mai multă............. Dar vrăjitoarea nu apucă sa termine ce începuse, că vrăjitorul, cu ajutorul vrăjii sale nemaipomenite, o și micșoră. 54