Page 58 - BASME EM

CĂsuȚa din copac David Baschetbalistul – David Cojocaru A fost odată ca niciodată. A fost un loc mirific unde mă întâlneam cu toți copiii mici și mari, pe vremea când eram și eu copil ca voi. Locul acesta era o pădure de la marginea satului bunicilor mei, buni oameni, cu frică de Dumnezeu, fie-le țărâna ușoară! Cătălin și Giulia auziseră o poveste interesantă și de atunci o verificau, își petreceau zilele de vară căutând căsuțe în copaci. Trecu o zi, trecură două, trecu o săptămână și nu găsiră nimic. Când își pierduseră speranța, dintr-o dată, în fața lor a apărut o astfel de căsuță foarte colorată. Minune mare! Nu le venea să-și creadă ochilor! Și-au luat inima în dinți și s-au apropiat timizi. S-au uitat înăuntru printr-un ochi de geam și în interiorul ei au zărit un adevărat festin, se auzea și un cântec frumos de pasăre. Copiii erau vrăjiți! Cerul s-a făcut deodată negru, a început să tune și să fulgere. S-au cam speriat, dar frica le-a pătruns în oase când o creatură slută a apărut nu se știe de unde și le-a zis: - Dacă vreți ca soarele să apară pe cer și să lumineze din nou, să găsiți drumul spre casă și să nu rămâneți prizonierii mei prin pădure, trebuie să îmi aduceți piatra nestemată care se găsește în peșteră. S-au cam codit ei, dar nu au avut ce face. Da, se rătăciseră, iar drumul spre casă nu-l mai găsiră prin întuneric. Așa că Giulia și Cătălin au plecat spre peșteră cu inima cât un purice, neștiind la ce primejdii se vor expune. Lângă ei a venit pasărea din căsuța din copac. Aceasta i-a rugat să îi dea ceva de mâncare că le va fi de mare ajutor. Copiii au hrănit-o cu ce mai aveau prin buzunare, cu niște firimituri de pâine și cu semințe. 58