Page 59 - BASME EM

În sfârșit, au plecat împreună spre peștera blestemată. Au mers cale lungă să le ajungă, au dat de intrare cu ajutorul păsării, era astupată cu un pietroi mare și greu, dar fetița și-a adus aminte de o formulă magică auzită de la bunica ei, a rostit-o și piatra s-a dat la o parte ca la poruncă. Au pătruns înăuntru și după ce au străbătut-o îndelung, copiii au zărit diamantul strălucitor în depărtare. Nu puteau ajunge la el, fiindcă era pus foarte sus și dacă te-ai fi cățărat pe perete, ți-ar fi căzut un bolovan în cap. Pasărea le-a spus că îi ajută ea, din nou, fiind mică se putea strecura. A zburat până la diamant și l-a adus în cioc. Au fost foarte fericiți! Au ieșit afară, nu înainte de a înfășura diamantul în batistuța Giuliei, apoi l-au pus în buzunarul de la pieptul cămășii lui Cătălin, pentru a nu luci și pentru a nu atrage atenția cuiva care să le încurce drumurile. Au făcut cale întoarsă la creatura slută, îndeplinindu-i astfel porunca, eliberând astfel soarele ținut captiv atâta vreme. Era chiar dis-de-dimineață. Soarele a apărut în toată splendoarea lui, iar creatura a pocnit la vederea diamantului. Toți s-au bucurat, pasărea a zburat spre căsuța din copac unde puii o așteptau cuminți să le dea mâncare. Copiii i-au mulțumit, și-au luat rămas bun continuându-și drumul spre casă, îngrijorați de lipsa lor nemotivată și de teama unei pedepse din partea părinților. Le sfârâiau călcâiele și drumul parcă nu se mai termina. Spre seară, Cătălin și Giulia au ajuns la casele lor fericiți, le-au povestit părinților pățania lor, aceștia i-a felicitat pentru curajul lor și pentru ajutorul adus omenirii rămasă în beznă. Au trăit fericiți și poate mai trăiesc și astăzi, iar eu am încălecat pe șa v-am spus povestea așa, ș-am încălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare și gogonată minciună. 59