Page 62 - BASME EM

Când s-a trezit dimineața, bunica parcă era alta. Vorbea depre blestem, despre Stana, Florica, nuntă. Ai casei au crezut c-a înnebunit, dar mai târziu au înțeles ei că totul în viață se plătește, că nu trebuie să batjocorești pe nimeni. Bunicul Stanei, la îndemnul nevestei lui, au căutat-o pe ibovnica lui din tinerețe care se mutase în alt sat, i-a cerut iertare, a recunoscut-o pe fata lor, i-au adus zestre, se măritase ea, dar nu făcuse cununie la popa, deși dăduse naștere la șase copii și îl aștepta pe-al șaptelea. Mezina a fost o fată, semăna cu Stana ailaltă, așa că au hotărât s-o boteze cu numele răposatei. Le-a făcut nuntă mare și botez! A venit tot satul, li s-a dus vestea că așa petrecere nu s-a mai văzut prin părțile alea. După încreștinare pe Stănica au luat-o la ei, au înfiat-o, să le aline sufletul, o duceau la mă- sa s-o alăpteze și-o luau înapoi. La nouă luni au înțărcat-o. Au trăit apoi mulți ani, fata creștea mare frumoasă, deșteaptă și înțeleaptă. Bunicii au trăit de au văzut-o și măritată. Stăteau la drum și povesteau oricui îi ascultau pățania lor și îi învățau pe toți să prețuiască viața, relațiile și fecioria, că doar așa poți avea urmași fericiți și viața senină. Iar eu încălecai pe-o lingură scurtă să trăiască cine ascultă. 62