Page 65 - BASME EM

Cei trei fraȚi Și o prinȚesĂ David Băiatu' SF - David Dîlgaru A fost odată ca niciodată. A fost un cioban care avea trei feciori și trăiau fericiți în căsuța lor din munți, ducându-și traiul liniștit. Într-o zi, pe când tatăl și flăcăii cei mari erau pe munte, cu oile la păscut, băiatul cel mic, rămas singur acasă, auzi din depărtare un cântec foarte frumos. Cuprins de curiozitate, ieși afară să vadă de unde vine cel mai frumos sunet pe care-l auzise vreodată în vârful Muntelui Pleșuv. S-a luat după el. Odată ajuns acolo, Stefan, căci așa-l chema pe mezin, văzu o prințesă de-o frumusețe rară, care cânta pe atâta de frumos, pe cât era de frumoasă. Ștefan o întrebă ce-i cu ea acolo, iar prințesa îi răspunse că a fost vrăjită să nu poată vorbi sau cânta decât nouă zile la rând, în fiecare primăvară în vârful Muntelui Pleșuv. Băiatul o asculta vrăjit, dar apoi coborî înspre casă, unde-l așteptau tatăl și frații lui. Ștefan nu putu nici mânca, nici dormi de dragul fetei. A doua zi, abia aștepta să răsară soarele ca să meargă din nou în vârful Muntelui Pleșuv. Acolo, prințesa îl aștepta și îi fredona cântece din ce în ce mai frumoase. Zilele treceau și frații cei mari văzând că mezinul este trist, îl întrebară ce-i cu el. Acesta le mărturisi ce se întâmpla dimineața în vârful muntelui. Curioși din fire, băieții cei mari l-au urmărit pe Ștefan până în vârful muntelui. Pentru că prințesa nu putea fi văzută decât de un om cu sufletul curat, ea nu mai apăru și Ștefan se întristă foarte tare. În fiecare dimineață merse mezinul în vârful muntelui, dar nici urmă de prințesă. Frații cei mari îl necăjeau, dar el tot continua să se duca. Vremea trecu și veni din nou primăvara. Cu sufletul la gură, în prima zi de primăvară, Ștefan urca pe munte și, stupoare!, își văzu prințesa mult visată. - Pentru că nu ai încetat să mă aștepți și pentru că ești un om bun, dacă vrei, voi fi soția ta, spuse prințesa. 65