Page 70 - BASME EM

frumos. După ce au ospătat, zmeul a rugat-o pe fată să-i facă un dans frumos cum numai ea putea. Daniela primi și începu să plutească așa de grațios că nu-ți mai luai ochii de la ea. Într-o clipă mantia viteazului îi alunecă de pe umeri pe podea și se demască în fața lor. Zmeul îl înșfăcă pe fiul de crai, întrebându-l mânios: - Cine ești și ce cauți în palatul meu? - Sunt Andrian, craiul ce se va căsători cu această frumoasă dansatoare. Atunci mânia zmeului crescu și mai mare, l-a aruncat într-o pivniță a palatului și i-a spus scoțând flăcări și pe nas și pe gură: - Nici în vise! Peste cadavrul meu! Mama care împărățește acum iadul, înainte de a muri, mi-a spus că nicio femeie nu merită să-mi dau viața pentru ea. Daniela este a mea și așa va fi cât voi trăi eu! S-a înțeles? Înfuriat, urâtenia se dădu un pas înapoi, călcând-o pe Daniela pe vârful pantofului care s-a sfărâmat și în clipa aceea prințesa și-a revenit ca trezită ca din vis: - Unde sunt? Cine ești? Du-mă la părinții mei, altfel ai să regreți! Zmeul a închis-o și pe ea, dar în cea mai frumoasă odaie din palat, pregătită special pentru ea, pentru atunci când urma să-i fie nevastă. Fiul craiului și-a făcut repede planul și aducându-și aminte de vorbele Sfintei Vineri, scoase firul de păr de șoarece, îi dădu foc. Pivnița se umplu de șoareci care roaseră în ușa din lemn o gaură cât o palmă, eroul nostru băgă mâna în afară și apăsă clanța, ușa se deschise și el ieși. Luă apoi firul din coada corbului, îl aprinse, imediat palatul se umplu de corbi. Urmă apoi rândul firului de porc, îl aprinse, clădirea se umplu de porci. Văzând toate aceste orătănii, zmeul se înfurie și mai tare și îi pocni pe loc un vas de sânge la cap. Veni după el cu ultimele puteri mâncând pământul, dar muri de inimă când văzu că fiul de crai își puse mantia pe umeri, o luă pe frumoasa dansatoare și dispăru cu ea. Aproape de răsăritul soarelui cei doi ajunseră la palatul tatălui Danielei. Îi povestiră pățania lor acestuia într-un suflet. Auzind cum au stat lucrurile și înțelegând că tinerii erau sortiți unul altuia, pe loc îi dădu fata de soție și jumătate din împărăție. Le făcu o nuntă cum nu s-a mai văzut prin părțile acelea, la care i-a invitat și pe părinții ginerelui său, punându-i în capul mesei. Tatăl lui Andrian și-a recunoscut fiul după chip și după fapte, l-a repus în drepturi, iar tinerei lui nurori i-a oferit ca dar de nuntă o pereche de pantofi de cleștar, așa cum îi visase ea demult. Frumoasa dansatoare îi încălță și dănțui cât ținu nunta, trei zile și trei nopți și nu obosi deloc. Toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și, poate, mai trăiesc și astăzi. Iar eu încălecai pe-o șa și vă spusei dumneavoastră povestea așa. 70