Page 67 - BASME EM

Daniela, prinȚesa dansatoare Dana Dansatoarea – Daniela Oatu A fost odată ca niciodată. Demult, departe, peste nouă mări și peste nouă țări, domneau tihnit un împărat și o împărăteasă care aveau o fată chipeșă, pe Daniela cea frumoasă ca o zână. De mică, ei îi plăcea foarte mult să danseze, de aceea curtenii au numit-o, cu admirație, Prințesa Dansatoare. Înainte de a împlini vârsta de optsprezece ani, fata și-a exprimat dorința de a avea niște pantofi speciali pentru dans, din cleștar. Iubindu-și foarte mult odrasla, părinții au dat sfoară în țară, în lung și în lat, că acel meșter faur care va putea realiza visul fetei va primi drept răsplată pentru munca lui, în aur, triplul greutății pantofilor. Mulți cizmari s-au perindat pe la palat, fiecare prezentându-și pantofii lor, care mai de care mai soioși, dar niciunii nu erau de cleștar. Într-o seară, poposi la palat o bătrână cocoșată care spuse că are și ea niște pantofi de oferit, făcuți de unul dintre cei șapte băieți ai ei, mare meșter care lucrează cu cristale swarovski numai unicate. I s-a permis să-și prezinte și ea marfa. Văzând-o așa umilă, împărăteasa dori să-i facă un bine și să o ajute pe săraca negustoreasă, chiar dacă nu i-au plăcut prea mult pantofii. Nu știa, vezi, că persoana din fața ei era o zmeoaică deghizată și că pantofii erau vrăjiți, că fata care-i va încălța va pleca singură, noaptea, la casa cui i-a făcut, la palatul lui Slutuț. De ziua ei fata primi în dar zeci de perechi de pantofi. S-a bucurat foarte mult, i-a luat pe toți la probat, oprind pentru ea doar o pereche, pe aceia cu swarovski. Și i-a pus în picioare și a dansat continuu toată ziua, iar când s-a înnoptat, ea nu s-a mai arătat. Ai ei au crezut că a obosit și s-o fi dus să se odihnească. Căutând-o mai târziu, au găsit camera goală și patul neatins. De atunci a început necazul lor. Au căutat-o disperați până dimineața, când a venit singură, obosită. Toți îi puneau îngrijorați întrebarea: 67