Page 45 - BASME EM

consoartă și nu renunțase nici acuma, mai ales că auzise și ea spusele împăratului și prinsese speranță și curaj. Ea voia, cu orice chip, ca împărăteasa să nască tot o fată, astfel ar fi fost detronată și ar fi ajuns ea, Slutuța, în sfârșit, să-i ia locul. Nu avea nicio remușcare și își zicea: - În dragoste și în război totul este permis. Și începu să toace banii tătâne-su. Azi ceru bani că-și cumpără o rochie, mâine - o pereche de pantofi noi, poimâine - o coroniță nu știu cu ce pietre, le lua, dar nu scumpeturi. Ea punea banii la ciorap, iar ai ei credeau c-o păcălesc negustorii. Nu-i ziceau nimic să n-o supere, că știau bine cât se consumă că este urâțică. Ai ei se uitau la ea ca la soarele de pe cer, doar pe ea o aveau și îi dădeau tot ce le cerea, sperând că va fi și ea mai bine văzută și își va face un rost pe lume cu un creștin, fie el mai scăpătat, fie mai vârstnic, fie chiar și un văduv, că avere aveam destulă cât să ajungă la un sat întreg, însă nimeni nu știa ce plan diabolic clocea boieroaica. Într-o zi dis-de-dimineață Slutuța plecă la drum prin pădurea fermecată cu gândul să se întoarcă până seara. Și merse și merse până ce ajunse la vrăjitorul despre care auzise de la o bătrână gârbovă. Îl găsi, în sfârșit, pe la prânz. El locuia într-o colibă sărăcăcioasă și întunecată. O primi înăuntru după ce îi spuse păsul și se învoiră. Boieroaica îl plăti cu bani grei pentru vrajă care o va face pe dușmanca ei pe care o voia moartă imediat sau să zămislească o fată, nu un fecior. Înainte de a pleca, vrăjitorul îi dădu o licoare și o atenționă că dacă nu reușește să i-o dea împărătesei, atunci ea va fi alungată de la palat și din împărăție și se va transforma chiar într-un urs singuratic și doar tânărul prinț când o va răni cu săgeata va rupe vraja pentru a deveni iar femeie, doar că nu va mai fi niciodată cine a fost, va fi mai slută ca înainte și va trăi retrasă. N-o deranjă amenințarea, crezând în norocul ei. Se și vedea împărăteasă pe tron, mamă de fecior domnesc. Dar vezi tu, credința împărătesei era puternică și Dumnezeu n-a permis să se întâmple nenorocirea. I-a trimis în vis pe îngerul ei păzitor, la rugămintea Maicii Domnului, a Fecioarei Maria, să-i spună că, dacă vrea să nască băiatul pe care îl are în pântece, să ia aminte sfatul lui: - Draga mea, să te spovedești și să te împărtășești la fiecare șase săptămâni! În restul zilelor, dimineața, pe nemâncate, să iei în fiecare zi, într-o linguriță, câte șapte picături de apă sfințită și șapte picături de ulei sfințit și să nu mănânci nimic de la nimeni, decât ce-ți gătești tu cu mâna ta, că altfel te pândește necazul de unde nici nu gândești și pierzi tot. Zis și făcut. Fiind însărcinată, nimeni nu găsi nelalocul lui pofta doamnei de a-și găti singură, nici prea dulce, nici prea sărat, nici prea solid, nici prea lichid, nici prea cald, nici prea 45